Poezie
Pui de om
(sept 2011)
1 min lectură·
Mediu
Singur m-am născut pe lume.
Într-o zi, în pragul verii,
am ieșit din neființă
ca să fiu frate cu zeii.
N-au fost magi ca să se-nchine
și nici stele căzătoare...
doar un pui de om rahitic
care poate mâine moare.
Fără nume, fără zestre,
slab și fără de păcate,
m-au luat pe sus mișeii
și m-au pus pe aparate.
După zile-ntregi în care
am zăcut fără speranță,
m-a îmbrățișat femeia
ce m-a condamnat la viață.
002.479
0