Povestire părintească

Către unele mămici care castrează emoțional proprii tineri băieți, către unii tați care îndoaie coloane tinere de fii. Am pentru voi câteva cuvinte sincere din inimă. Ian’ ascultă aicilea... - Ce tot vorbești aici fato? Nu ai prea înțeles ce zic eu aici, fac referire la mamele care-și castrează copiii tineri, de timpuriu, prin telefonul mobil, prin frica și neîncrederea lor, de asemenea fac referire la tații care își înfrunta copiii în loc să-i ghideze, cu infinită răbdare...nu știu despre ce vorbești...ian ascultă mătăluță aici următoarele! - Oh uh... - Unde ești? Ce faci? nu ti-am zis sa te speli pe dinți, vrei să îți cadă jos când ești mare, de câte ori să-ți mai zic, ia-ți haina pe tine, nu simți că e rece afară?! Fata aia nu e suficient de buna pentru tine, o să te desparți de ea imediat, ai înțeles?!...Nu ești bun de nimic, trebuie să-ți zic de o mie de ori lucrurile, parcă ești surd...nu ești capabil să reții nimic...ia mâna de pe aia, ești complet idiot?...nu fă aia...nu fă cealaltă...iar tata...uhhh, e și mai și...înfruntă copilul și-i fute elanul de timpuriu...aia nu e bine...nu ești bun de nimic...nu e suficientă nota 9, trebuia 10...si altele asemenea. - Pentru tați e doar mai ușor, nu-i așa? Doar pulică ăla-i mic, ce știe el? Se uită săracul la tac’su ca la dumnezo.. - Nu mă uit la căcatul vostru de TV...ma fut în tot ce e acolo și în proștii care se uite tembelizați la pătratul ăla luminos...am motivele mele, ți le voi explica odată, în alt context...acum ascultă bine aici! Azi am treabă cu tine. - Ãăă ... - Vite și oi proaste! Mamele sădesc în băiat...lipsa de curaj, ezitarea, lipsa totala de încredere în sine...dar aici, la vârsta asta fragedă, e ucidere în culpă, nu alta. - Ele îi controlează pe copii, le controlează mintea și inițiativele...ea – mama de acest tip e cu un pas în fața copilului și-i rezolvă orice dificultate ar avea de întâmpinat, încă înainte ca și copilul să o poată înfrunta (dificultatea), iar tâmpita crede că îl iubește...oh doamne ce egoism urât...îl controlează pe copil în totalitate...îi controlează mintea și inițiativele...ea e cu un pas în avans permanent, anulând oportunitatea de învățare, ea-i rezolva orice dificultate ar avea de întâmpinat, iar culmea, tâmpita crede că astfel îl iubește...NU, nicidecum, îi e doar frică. Atât. - Dar de departe cel mai grav e cu telefonul mobil...acolo ea e șefa...îl sună permanent și încontinuu...refuzându-i intimitatea, luarea de decizii, cea mai elementară solitudine și inițiativa în orice Îl minimalizează astfel, îl lovește la ouă în mod indirect. - Dragi mămici idioate și desigur neștiutoare...propria voastră lipsă de încredere în sine, NU o transferați băiatului vostru, cel care vă adoră efectiv, din tot sufletul lor pur...sub pretextul iubirii...vă zic limpede, aia NU e iubire, e egoism. Iar el provine din dorința de control. Controlul vine din frică, iar frica din prostie. E limpede? - Desigur, iar voi sunteți niște gâște...lipsite de orice inteligență...puteți să săriți cât colo, nu e niciun bai, nu mă supăr, de fapt chiar asta și intenționez, să vă trag un șut în cur, poate-poate, produce un șoc deșteptător la mansardă, poate vă limpeziți în această privință. Cine știe!? Lăsați copilul în pace, lăsați-l sa ii fie greu uneori, dați-i șansa sa fie bărbat..mai târziu va trebui să ia decizii...cum pula mea sa le ia? Cum să o facă când tu i te interpui permanent, le iei în locul lui...cine îți dă dreptul, înfumurato? - Cum ai vrea ca el să fută efectiv cu succes o femeie undeva în viitor, dacă te vede doar pe tine și criticile tale? Te vede pe tine în toate fetele pe care se suie cu gând futăcios...nu te gândești că natura e inteligentă și refuză chiar și la animale sexul fratricid? Atunci e firească ejacularea precoce, și traumele ce urmează ei...nu-i așa? Probabil nu-ți trece prin căpșoru ăla bleg și supt de vlagă... căci emoțional i-ai refuzat dreptul la creștere....el nu a avut voie să greșească, căci ai făcut tu CUM TREBUIA, totul încă înainte ca el sa îndrăznească, culmea!!! A rămas copilul tâmp...același bleg care varsă totul pe jos și nu știe cum să facă nimic, nu se descurcă în nicio situație, păi desigur...căci i-ai refuzat șansa greșelii elementare! Te rog nu te supară că-ți zic franc...da da, TU... TU, te vei regăsi fără doar și poate în rândurile mele, nu ai cum să nu o faci, măcar parțial, dar tot o să o faci. Prima oară, o să te enerveze ce citești, dar mai apoi vei fi mai atentă la ce zic eu acilea, vei cumpăni dacă ai măcar puțină minte. Poate ai o viață sexuală OK, poate nu! Dacă nu e satisfăcătoare, de ce taci? De ce ești nefericită? Poate că, el e chiar un fost copil castrat emoțional ca și cel pe care îl formezi tu acum. E posibil... Trebuie ca cineva să ți-o zică de la obraz...tu cu telefonul tău mobil cu tot...căca-m-aș pe el...știi ce zic?! Ai făcut din aparatul ăla un fel de turn de control cu radar. Nici măcar pe budă săracul copil sau soț deja castrat al tău, nu poate să stea liniștit, căci tu ești acolo, în ding - dong, țrrrrrrrr! Țrrrrrr! "Unde ești?" e prima ta întrebare, nu-i așa? Sau, “ce faci?” Ai tu modul tău de a controla situațiile, nu-i așa? Nimeni nu mișcă înafara dezordinii din capul tău, nevoii tale de a controla tot și toate! Controlul tău, trebuie să fie total, că altfel e bai, lumea mișcă în cutremurele paradoxale ale nevoilor tale. Doar așa faci și la servici, nu-i așa, în bloc sau în mediile tale unde te învârți? Cu soțul faci exact la fel, tot stai să te miri că ai o viața intimă de tot căcatul...sincer îmi pare rău pentru tine. Ți-o faci efectiv cu mâna ta, nu observi!? Acesta e un mic ghid de ajutor...celor interesați de creșterea unor Alpha...ceilalți...marș în pizda mamii voastre de aici! Urâți-mă cât vreți, mi se fâlfâie! Taților...uhhhh taților...ia să văd dacă are moșul ceva pentru voi aici în sac: Hopa ...da! - Crezi că ești tare cu servieta ta și cu sacoul ăla stupid, cu cravata ta meseriașă ca o frânghie după gâtul unui bou? Te crezi tare cu serviciul tău meseriaș...cu firma aia a ta, cu toți banii tăi? Te afișezi cu toate posesiile tale, cu controlul tău asupra lucrurilor pe care crezi că le posezi, cu superioritatea ce ți-o imaginezi tu că o ai în fața celorlalți oameni? Ei bine, află că pe puștiul tău de 9 ani, pentru el toate astea nu înseamnă absolut nimic. Află dară că pe copil il doare-n cur de tot ce ai tu, el nu vrea tabletele tale Samsung sau telefoanele tale super-mobile, el te vrea pe TINE, tatăl lui, cel pe care-l iubește din tot sufletul lui imens de copil, are nevoie de atenția ta... asta are nevoie el...nu de banii tai...de audi-ul sau merțanul sau mai știu eu ce căcat de făloșenie ai mai avea tu de lăudat. - El se uita la tine cum faci lucrurile...si încearcă să te imite, el vrea să învețe de la tine, nu să te copieze aidoma, nu. Nu-i da mesaje duplicitare, tulburătoare și prea complexe, stai pe pula ta, drept, cinstit, demn și ferm mai ales. Căci aici cazi tu examenul de tată, la fermitate nene. - Lasă-l să îi fie greu uneori, dar nu-l îngropa cu poveri...nu uita că el învață, e încă cu aripi firave. Dă-i sarcini pe care să le poată duce cu umerii lui încă tineri, lucruri ce se pot executa, alese pe măsura brațelor lui. Judecă puțin, nu fi mârlan, ai răbdare cu copilul tău, dă-i încredere...MAI ALES dă-i ÎNCREDERE în ceea ce face, crează-i senzația că e bine și că are nevoi de mult curaj să facă ce a făcut, că e posesorul unui stil propriu de a rezolva lucrurile și situațiile ce par obstacole de netrecut de la înălțimea vârstei lui. Fă din munții vieții lui ca să pară dealuri, căci el are nevoie de cutezanță acum, nu de înfricoșare, de imbold blând, nu de răcnete animalice cu pretenții și stropi de salivă. Are nevoie de rațiune calmă, de decizie, de judecată, dar mai ales de ACȚIUNE, sănătoasă. Ce să mai zic... - Încurajează-l...nu-l huidui! Nu-l fă "mai rău" căci el e BUN, de ce ai dori tu să-l faci rău? Ești cretin sau ce? Dă-i exemple personale viabile ...exemple live, ale tale însuți dacă se poate...nu te camufla după povesti pe plaja la Odobești sau să te ascunzi după parul de la roșii sau după coada de la lopată, că nu merje...niet. - Fii curajos și demn, ca el să aibă un serios model ca să te urmeze, în felul și stilul lui propriu însă, nu uita că el nu ești tu...el e el, e altă persoană. Odată am stat de vorbă cu un grup e copii de 10 ani, le-am zis că dacă ar vrea să fie precum și tații lor de succes. S-au uitat la mine oripilați și au zis: - Nuuuuuuuuuu…. Oare asta nu spune multe? De ce crezi că au fost în-gro-ziți copiii de întrebarea mea? Nu pentru că vă respectă, ci din contră, vă disprețuiesc pentru ce le-ați oferit până acum. NU ajunge bre. De dragoste au ei nevoie, nu de lucruri. De răbdare și îndrumare de la voi, nu de pretenții nefondate, de performanțele ce le pretindeți. Nu domnilor tați, nici vorbă. Propriile voastre insuccese din copilărie, propriile voastre căsnicii de căcat, de certuri și diferende de la toate nivelurile vieții ce le afișați împreună cu soția, în fața lui și eventual a frățiorilor și surioarelor lui, nu ajută. Chiar deloc. Dacă ești moale și lipsit de fermitate și inteligență, te rog eu... du-te și mori departe undeva, în Himalaya...ca să nu-l înmoi și pe el! El va fi lider, va conduce familii, nu ca și tine, nicidecum, o va face ferm, calm, echilibrat, cu toți boii la căruță. Are șansa să fie echilibrat emoțional, mental și fizic. Și chiar o face! Să îți fie clar, tu ascunde-te undeva la mama dracului într-o peșteră cu maimuțele tale imitatoare. Hai marș de aici...! În fine, ai prins ideea, voi ceilalți, continuați că faceți bine, lumea mai are o speranță odată cu voi. Din fericire, existați dragi părinți sănătoși la cap. Vouă felicitări sincere, știu că nu e ușor. Vă stau alături vouă și vă susțin. Succes la creșterea copiilor, dragilor! Cea mai dificilă sarcină a vieții voastre de până acum. Coachzen – cu prietenie