Poezii

E așs de târziu Și așa de aproape: Noaptea din suflet. O fiară urlă în tăcerea sufletului. Se așterne zăpadă și tăcere. Urme de sânge se observă: Cineva a devorat soarele. Ninge pentru

O lacrimă cade Pe un obraz de copil, Înfigând în sufletul lui Un cuțit otrăvit. Un om merge Întâlnind în viață Un monstru de gheață Ce-n sufletul lui înfige Gheare de ceață, De venin si

Culoarea interzisă e pe buzele celor ce se sărută, E în sângele celor ce mor. E culoarea patimii ce se pierde în caldele apusuri. De ce e interzisă? Pentru că e culoarea din ochii morții și din

Razele lunii răzbat Prin codru străbat. Se face târziu Se face pustiu. Pe jos e noroi De la atâtea ploi. E noapte în suflete De doruri bătute. E tăcere în noi În pădure, în

Viața este un nasture cu patru găuri. Prin două intri în viață: Prin naștere și prin iubire; Prin două ieși din viață: Prin durere și prin moarte. Iar punctul unde cele două fire se întâlnesc E