Mărțișoare

Simbolul sufletului meu Pentru o nepoțică Ca o albină, veșnic zburătoare, Să te avânți spre «înalturi», tot mereu, Fie-ți iubirea mea, lumină «călătoare» Că astfel vei învinge «urcușul» cel mau greu. Pentru fetița mea (o cheie) Când o privești «Ea» nu are valoare, Dar este cheia sufletului meu, Cu ea Tu vei deschide orice «încuietoare» Căci este «darul» Tati, ce tea iubit mereu. Ea este «harul», ce-ai moștenești din mine Și binecuvântarea, ce drumul ți-a deschis, Pe care-ai mers o vreme și, cel care mai vine Îl vei străbate sigur, e singurul meu vis. Pentru o iubită O floare-i prea puțin, O sută….sunt prea multe, Ia-mi inima cu tine Ce dorul să-ți asculte. Simbolul primăverii Să îl păstrezi mereu, Că-ți va aduce aproape Iubirea sufletului meu. Pentru o prietenă Îți dăruesc un “simbol”, al dragostei eterne, Ce dăinue de veacuri, ca o-ncleștată «rocă», Cu timpul el, încet, încet se «cerne» Dacă iubirea nu mai este «reciprocă». Pentru un doctor (o simpatică femeie) De ziua primăverii îți înmânez un dar, Un simbol al iubirii și al speranței «Har», Ce să-ți redea puterea, s-aline o durere Acelor mulți și firavi, ce numai au putere Să lupte cu destinul, cu rănile prea «grele», A bietului de rând, lipsit de toate cele Că n-o fi în zadar. Corneliu