Când o să vii ?

Când te sfiești de-amea “Credință” Și îți văd ochii-nlăcrimați, Simt că trăiești o suferință Ce n-o dezvălui nici la frați. Iubirea noastră-i o poveste, Amorul. . . Un “Demon” hain, Îmi pare rău că nu mai este, Nici armonie ,nici destin. Îți simt doar «Farmecul» aparte, Pe care-l văd în ochi-ți vii, Dar și părerile “deșarte” Ce par mai mult a viclenii. Când te ating, de jenă tremur, Totul se mișcă-n jurul meu Și de odată mă cutremur Când “Tu“ te-ndepărtezi mereu. Dar nu-i nimic, rău o să-ți pară, Mâine, sau poate-n viitor, Când va pleca «Trenul din gară» Eu. . . Voi uita de-al tău amor. O vreme viața-mi o s-o-ntuneci, Dar totul este trecător, Nici mâna-ți blândă n-o s-o luneci Pe pieptu-mi răvășit de dor. Puteam vorbe defăimătoare Să-ți iscodesc, când ai plecat, Dar n-am făcut-o că mă doare Și nu mă simt un “Blasfemat” In iarna asta ce-i pustie Ca și izvorul ce a secat, Dar primăvara nu-i târzie Să uit ce încă n-am uitat. Viața-i plină de mistere Și are atâtea «Nebunii», Trăește-ți «Clipa» , ea ți-o cere, Sincer și fără blasfemii. Atunci sorocul te urmează, El te-nsoțește-n nopți pustii, Inima «Ta» iar vibrează Și te îndeamnă să-mi revii. Să-mi revii, ce-ai fost odată, Un «Luceafăr» plin de dor, Voi avea soarta-npăcată Și-n liniște o să mor.