Elena! Nu pleca…Rămâi…

Ai dispărut odată cu iarna cea lungă. Poate ți-a fost frig și… Nu mai poți privi fulgii reci de nea ce plutesc în sufletul meu. Am plâns, am plâns... Nu mai am lacrimi, Apoi… am tresărit când ai reapărut pe razele vesele ale soarelui strălucitor, în inima mea. A venit primăvara. Au apărut ghioceii iar irișii mei te-au fixat pe retină pentru totdeauna. Aș vrea să rămâi, chiar dacă arșița verii care vine te va îndemna la o plutire mai romantică pe „Aripile Vântului”. Izvorul lacrimilor, pe care mi le-ai făcut reci, te va răcori în piscina sufletului meu. Nu pleca….Rămâi… Toamna argintie cu mireasma roadelor, nu este departe, ne cheamă să pregătim hambarele, să adunăm boabele, să depozităm amintirile, să reîncărcăm bateriile și să ne asigurăm căldura sufletului pentru lunga iarnă a dorului. Nu pleca….Rămâi… Rămâi…Te iubesc. Dar… Drumul ei Are un singur sens… Nu se mai întoarce… Corneliu 21.05.2008 Un sincer: La mulți ani tuturor celor care își serbează azi ziua onomastică.