Poezie
C-o pătimașă monotonie
1 min lectură·
Mediu
Doar tu mă mai aștepți
onest, neostenit
cu-aceeași tandră indiferență
să-ți mai alint valul capricios
în scoica urechii
la fel an de an
an după an
viu sau mort
dinainte de a fi
și pînă-n vecii vecilor
Totul e parcelat
amenajat
dichisit
plajă denaturată
violată bestial
de-o civilizație barbar-ramolită
Mers îndelung de-a lungul țărmului
istovire-odihnă
cu capul pe pieptul ei matern
în somn
tresar ocrotit
de respirația-i egală și calmă
de fabulos plămîn planetar
Singurătatea singurătății
geană înrourată
poamă
pe care vîntul
o degustă
pe care soarele o zvîntă
Oameni, gunoaie
vagi urme
apoi răminem singuri
nețărmurită
tristețea
ne-apropie și ne desparte
Statornică nestatornicie
imperceptibil și orgiastic
ceva se-ntîmplă mereu
revelîndu-se doar reveriei
Nici o perspectivă
schimbări de loc
de unghi
de decor
doar nostalgie crudă
promisiuni
clipind complice
în fiece nuanță
din senin
sfîșietoare bucurie
001889
0