Cornelia Georgescu

*136. Despărţire temporară. Astfel se încheiase o nouă zi şi o altă şedinţă. Următoarea era programată, evident, peste două săptămâni. Noul week-end nu anunţa nimic deosebit. Bineînţeles, ar fi

*94. Prietenia. Petrecere în doi. Duminică, 25 mai 2092. Lia sosi la bordul navei albastre cu puţin după ora 12.00 şi-l găsi pe Lucian pe puntea principală, deşi nu s-ar fi aşteptat ca el să fie

*137. Testul împăcării. Week-endul era trist pentru Lucian, dar nici pentru Lia nu era foarte roz. Neavând motive să părăsească nava albastră, Lucian rămase la bordul „Pacifis”-ului. Ieşise de

*95. Returnarea filelor. Spre seara acelei zile de duminică, 25 mai 2092, Lia îşi reveni de sub efectul celor câteva pahare de şampanie, deci, îi mai dispăru din buna-dispoziţie ce o cuprinsese

*97. Banda lui Kuiper. Mercur – negustor şi hoţ. La ora 23.30 nava albastră „Pacifis” plecase de pe orbita micuţului Pluto. - Şefu’, acu’ am rămas cu adevărat singuri, murmură îngândurat

*62. Câteva analize medicale. Ziua următoare, vineri, 16 februarie 2091, E.L. se trezi devreme, de dimineaţă, cum îi era obiceiul. Îşi făcu rapid un duş, cum proceda în fiecare dimineaţă, după ce

*98. Cometele. Venus – frumuseţe, iubire, primăvară. Norul Oort, straniul loc de provenienţă al cometelor ce vizitau ocazional sistemul solar. Cometele, ca şi asteroizii, păreau a fi resturi

*63. Stela şi Alex. Sid şi Lucian îşi petrecură întreaga zi împreună, către seară mâncând amândoi într-un restaurant local, deşi comandantului nu-i convenea o cină artificială, însă nu-i putea

*99. Fără copii, fără elevi. Avertismentul comandantului, „Proxima, venim!...” era pe cât se putea de real. La ora 00.45, „Pacifis” trecuse la viteza ei maximă, după ce fusese pornit motorul

*96. Povestea „Vulturului”. Lia acceptă să rămână totuşi, în continuare, deşi se simţea oarecum stânjenită faţă de Lucian acum, că el aflase care-i erau sentimentele ce le avusese mereu faţă de el

*5. Înştiinţarea celor de acasă. Deşi Nistor plecase primul de la Institut, totuşi, dintre cei trei tineri, nu el ajunse primul acasă, ci colegul său, Alexandru Ştefan, care plecase la doar câteva

*25. Bolnavul. O nouă dimineaţă îşi anunţă sosirea. Era joi, 25 ianuarie 2091, dimineaţa celei de-a cincea zi de când se aflau pe planeta Proxima. Rând pe rând, se treziră toţi, mai puţin blonda

*24. Promisiunea tatălui. În timp ce în albastra „Pacifis” aproape totul se învârtea în jurul micuţei arahnide, în oraşul artificial totul era sub semnul tăcerii. Aici nu domnea forfota obişnuită

*25. Microcipul. Între timp, înapoi în nava albastră, forfota din jurul micuţei arahnide nu încetase. Blonda sosi pe puntea principală cu preţioasa ei femelă-păianjen, pe care o pusese într-un

*6. Împotrivirea doamnei Enka. Păşi temător spre curtea casei sale. Înainte de a deschide poarta, privi puţin în sus. Pe cerul senin, stelele sclipeau palide, mai mult din cauza luminilor din

*58. Emoţii, secrete... Momentul critic trecuse, fusese depăşit, atât pentru tânărul comandant, cât şi pentru misiune. Era deja vineri, 15 iunie 2085, iar ancheta în cazul „Enka Lucian” se

*26. Revenirea. Trecuseră deja ceva mai mult de 6 ore de când Maria rămăsese cu Nick în cabinetul medical al navei „Pacifis”, când Ly, împreună cu colegii blondei se întoarseră. Încet, încet,

59. Fără ură. Banchetul. Talk-show-ul la care participară toţi cei 7 tineri din echipaj nu dură foarte mult; alături de ei se aflau, cu excepţia moderatoarei şi a echipei de filmare, directorul

*27. A cincea zi. În scurt timp ajunseră la scările automate care duceau în oraşul artificial. Intrară în oraş şi vizitară vreo câteva magazine, iar după ce mâncară la un restaurant local, unde

* 106. O altă mare greşeală. Ziua următoare, luni, 17 septembrie 2091, Lucian se trezi mai târziu ca de obicei, uşor ameţit după lunga petrecere din zilele trecute, însă cu siguranţă nu la fel de

*26. Explorând din nou trecutul Proximei. Nefiind prea departe, ajunseră destul de repede în marele oraş artificial. După ce lăsară avionul într-un loc adecvat acestuia, se îndreptară grăbiţi spre

Capitolul 16. Dar a patra zi îi scoase din cabinele lor, în ciuda voinţei lor. Pe puntea principală răzbăteau până la ei tot felul de sunete înfiorătoare, ce sugerau vecinătatea unor creaturi

*42. Meditatorul. Era sâmbătă, 09 iunie, era vară, era sfârşit de săptămână, era cald... Cei şapte membri ai echipajului navei albastre erau toţi tineri, deci, ar fi avut motive să fie veseli, să