Cornelia Georgescu

Capitolul 12. Trapa navei se deschise, iar Rena păşi temătoare dincolo de ea. Als n-avea de gând s-o urmeze, deci rămase în navă, să se ocupe serios de calcule, deşi părea îngrijorat din cauza

*82. Lănţişorul. Acasă la familia Enka era destulă linişte, în limita posibilităţilor: musafirii plecaseră de câtva timp, iar de puţina gălăgie produsă, doar papagalul Rikky era responsabil.

*78. Computerul defect. Prima zi în care şi Sonya participase la întâlnirile zilnice, alături de Lia, Lucian şi de fratele ei, Sid, se apropia de sfârşit, fără să se fi petrecut şi alte incidente

*12. Promisiunea Adelei. Instructorul şef al echipajului, dom-nul profesor Eugen Manea plecase, dar nu pentru prea mult timp. Reveni în curând, împreună cu un alt tânăr, care aduse o cutie destul

Capitolul 23. Trapa navei se deschise, iar Als şi Rena, echipaţi corespunzător, trecură dincolo de ea. De la bordul navei, Syrinx îi monitoriza cu atenţie, gata să intervină în favoarea lor

61. gogyohka fluturi multicolori abia ieșiți din coconi metamorfozați din fostele omizi ce au lăsat fără frunze crengile copacilor 62. gogyohka inocența primăverii surprinsă în

*86. Preparatele lui Lucian. Ajuns afară, pe suprafaţa veşnic albă a planetei Proxima, i se alătură Sonyei, care-l aştepta, mai în faţă. - Mergem pe jos până-n oraş, sau folosim un avion? o

*80. După încheierea şedinţei. Seara, şedinţa lor din acea zi se încheie de abia la ora 19.30. Stela privea des spre comandantul misiunii, remarcând cât de vesel părea tot timpul, pe tot parcursul

9. Captivanta poveste a planetei Proxima. Cu toţii se întoarseră în direcţia din care se auzise vocea, adică spre cercul colorat. Doar Ly rămăsese nemişcată locului, ca împietrită. Mirată,

*40. Sărbătorind noul cuplu. Era ora 24.00, iar Lia aproape adormise, când auzi uşa camerei deschizându-se uşor. Tresări şi deschise ochii, să vadă cine ar puea fi. Prin întuneric, cu greu reuşi

*82. Dublă aniversare. Din nefericire pentru lungan, nu mai primi vizita nici unuia dintre colegii săi în acea zi, măcar pentru a-l felicita, dacă nu pentru a-i oferi un micuţ cadou din partea

*112. Cadourile. Prima pacientă. Sosise şi prima zi a anotimpului călduros, vara, deci, era deja duminică, 1 iunie 2092, pe Terra considerată drept o sărbătoare, Ziua Internaţională a Copilului.

*10. „Pacifis” primeşte o vizită. Conform planului stabilit de Ly Kuny, se îndreptau deci spre „Pacifis”, nava cu care cei şapte tineri călătoriseră timp de aproape şase ani, în drum spre Proxima,

*41. Petrecerea se întinde. Pe la ora 08.00, Lucian se trezi şi se îndreptă spre puntea principală, să vadă dacă mai era vreunul pe acolo. Nu-l găsi însă decât pe Mihai. - ’Neaţa, ginerică! -

*113. Picturile. Pasajele secrete. Ţinând-o de mână, Lucian îşi conduse logodnica până în dreptul intrării în atelierul de pictură. Uşa se deschise şi intrară amândoi în atelier. - Îţi dai seama

Capitolul 24. Iar Als se aşeză să-şi reia calculele de unde le întrerupsese, în timp ce Rena şi Syrinx urmăreau, cu ajutorul aparaturii de bord, ceea ce se petrecea afară. Astfel „şefa”

*11. O discuţie controversată. Numai Lia, consilierul misiunii, nu intrase încă, împreună cu colegii ei, în nava lor cea albastră şi confortabilă. Încântată de tot ceea ce văzuse, ea rămăsese să

*42. Denumirile străzilor. Ziua de marţi, 20 noiembrie 2091, îi găsi pe toţi dormind, inclusiv pe domnul To Kuny. Fiind obosiţi, era normal să se întâmple astfel. Aflat încă în rezerva sa,

*114. Navetele de salvare. Portretele. Deci, întârziară destul de mult prin pasajele secrete ale navei albastre. Lia era absolut încântată de cele văzute aici, iar Lucian era mulţumit văzând-o

*125. În căutarea celor doi. Între timp, în oraşul artificial, lucrurile decurgeau normal. Ly se întorsese în camera ei devreme; încă nu se înnoptase când sosise ea, împreună cu Mihai. Aici

Capitolul 25. Naveta îşi continuă zborul deasupra pădurii. Dincolo de pădure se putea distinge limpezimea apei unui lac întins, iar în spatele acestuia, stânci golaşe, din ce în ce mai multe

*45. Ultima zi în compania celor doi fraţi Kuny. Colegii lor păreau morocănoşi. - Ce-aţi întârziat atât de mult? se interesă Alex, dezvăluind motivul nemulţumirii de care dădeau