Tii minte vara aceea
cind nisipul se lipise
de trupul incins,
tu scrijeleai infante
si curtezane japoneze
linga sinul meu sting
si imi spuneai rizind
ca ma desenezi pe mine,
iar eu aproape
Se pare ca exista acea lume
arata asemeni unui labirint
Daca ai sti de cite ori m-am ratacit
De cite ori am alergat catre primul pom nerodit
...catre primul cer
...catre prima mare
Se
Doar departarea,
doar ea stie sa ne modeleze portretele
doar hotarele si muntii
cunosc taina desenului
Mai intii conturul
apoi pometi si pleoape
si cearcanul zdrobit de firul cu plumb.
Numai
Visez un somn adeseori
se face ca dintr-o data
imi intind bratele toropite
si ele se transforma in aripi
Ma trezesc mirata
deasupra cerului si privesc cu teama
trupul lasat in asternut
pare
Haide sa strivim odata spaima
sa calcam sarpele,
apoi sa ne prindem de miini
si sa ridem atit de tare
incit sa speriem pasarile
si sa raminem singuri
pe Pamint...
Vom striga apoi catre
Veniti
sa va sorb zvircolirea
umeda,lucioasa.
Aruncati-va,
nebunilor pesti
peste digurile stravezii
de la rasarit
si impingeti cit mai departe
tarmul miscator.
Ascundeti-va ochii
Daca as exista cromatic
as dormi albastru,
as minca orange,
si as face dragoste purpuriu,
iar inima mea ar fi invinetita
de sentimente nesfirsite
si neterminate,
batai colorate
in aorte
