Poezii

Tii minte vara aceea cind nisipul se lipise de trupul incins, tu scrijeleai infante si curtezane japoneze linga sinul meu sting si imi spuneai rizind ca ma desenezi pe mine, iar eu aproape

Se pare ca exista acea lume arata asemeni unui labirint Daca ai sti de cite ori m-am ratacit De cite ori am alergat catre primul pom nerodit ...catre primul cer ...catre prima mare Se

Doar departarea, doar ea stie sa ne modeleze portretele doar hotarele si muntii cunosc taina desenului Mai intii conturul apoi pometi si pleoape si cearcanul zdrobit de firul cu plumb. Numai

Visez un somn adeseori se face ca dintr-o data imi intind bratele toropite si ele se transforma in aripi Ma trezesc mirata deasupra cerului si privesc cu teama trupul lasat in asternut pare

Haide sa strivim odata spaima sa calcam sarpele, apoi sa ne prindem de miini si sa ridem atit de tare incit sa speriem pasarile si sa raminem singuri pe Pamint... Vom striga apoi catre

Veniti sa va sorb zvircolirea umeda,lucioasa. Aruncati-va, nebunilor pesti peste digurile stravezii de la rasarit si impingeti cit mai departe tarmul miscator. Ascundeti-va ochii

Daca as exista cromatic as dormi albastru, as minca orange, si as face dragoste purpuriu, iar inima mea ar fi invinetita de sentimente nesfirsite si neterminate, batai colorate in aorte