cornel marginean

curgere de idei frumoase si un cantec de undeva , din vechimi si orient : apoi realul si gandul de acum ...

frumos,

mi-ai dat de gandit....
voi scrie poate un text despre cum vad eu lucrurile, oricum inpulsul este al tau :)

am citit cu interes poezia ta, inclinata spre gandire si filozofie, interesanta dar contemplativa, incheiata prin paradoxuri pe care nu le completezi cu o ideea a ta, spun eu...

mi-a placut ,


cu stima

am citit cu placere si atentie comentariile voastre, imi doream sa nu fac nici o comparatie intre noi si nemti dar vad ca am facut-o, specificul nostru se uita cand treci pe la ei si ai dori sa fie si aici la fel, e un fel de ciuda mica, personala...

paradoxul vine din faptul ca o societate pragmatica , adica cea care se organizeaza si face curat, are ca sursa pentru asta gandirea membrilor ei, nu este o gandire cu accent spiritual, si totusi in domeniul spiritului ei au ajuns foarte departe , ma refer al filozofi si la cultura reprezentativa, deci : trece gandirea lor prin spirit, sa ajunga in forma in care se aseaza in viata publica ? la noi , recte, avem acest canal de trecere prin spirit al acelei gandiri care sa ne asigure o dezvoltare?

este posibil sa ne spunem si noi candva cuvantul, si eu cred in aceasta idee, dar trebuie sa nu grabim,
cand se va produce o globalizare culturala, cea mai grea, vor incepe sa cante toate culturile in acelasi cor nu se va mai auzi o voce - si timida pe deasupra...

ma bucur ca acest text a trezit atentia si apreierea voastra , va multumesc

sunt inca multe de spus, cand voi scrie continuarea ma voi gandi si la ceea ce ati scris voi

cu stima si prietenie

ma bucur ca textul te-a bine dispus, e o tara ce merita vizitata, ca si toate celelalte tari de pe pamant:)

chiar si a noastra, de catre noi insine:)

ar fi ceva sa gandeasca la fel si autoritatea publica de la noi:) va mai curge ceva apa pa Dunare...

cu stima si prietenie,

nu se scrie asa de catre femei , despre barbati, din cauza unor o mie de prejudecati,
eu as citi cu interes un eseu despre modul caum vad femeile...


sa fii si tu citita:)

data viitoare va fi poate, pentru norocosi, sau pentru luptatori, daca nu mor intre timp :) nici posibilul , nici reversibilul nu sunt carti pe care putem miza

ma bucur sa ne intalnim in aceste idei

exista si partea aceasta a lumii, in care innotam cu toti si de care nici nu vrem sa auzim, cea pe care o descriu eu in aceste eseuri, ma bucur ca ati comunicat cu mine citind


aprecierile tale ma uimesc, Anca, multumesc pentru increderea ta,

mi-a placut mult poezia , imi place si modul de prezentare, se simte o noua linie in creatia ta

Codrina, multumesc pentru semnul tau si pentru misterul tau)
va daruiesc, tie , Eliei careia ii multumesc pentru cuvinte, si unei necunoscute de departe cate un buchetel din acea padure alba de flori,
chiar daca as trimite tuturor fetelor de pe poezie ro, multi , un numararor de ghiocei nu ar observa lipsa)

sa va aduca primavara asta fericire !

regret ca nu am reusit sa raspund la timp celor scrise de voi, va multumesc pentru aprecieri, (cand scriu, am nevoie sa scriu)
din ghioceii cei multi v-as da, si va dau imaginar cate un buchetel, pentru primavara voastra, din lumea voastra.

cu stima

primavara sa vina pentru voi cu mult soare, cu soapte si cu iubire,
va multumesc pentru ce ati scris,

Ma bucur ca am gasit un martisor –idee, care sa ajunga la voi,
va doresc un martie frumos ,
si o primavara senina

stiu ca este asa, si m-am gandit la asta,
o sa mai scriu cateva pagini si as vrea sa stiu cat de departe sunt de acel punct de a vedea din interior,
vreau sa te asigur ca am ramas foarte impresionat de aceasta tara si imi doresc mult sa revin acolo

ma bucur ca te-ai suit in acest autocar :)
si multumesc pentru comentariu

am citit si proza cu umor, m-a distrat, poate ca e usor fragmentata, poezia bate tot in colo, spre o anume pozitie( vorba ta)).
mi-au placut
succes)

regret ca nu am citit la timp cele scrise de voi, ai dreptate Monica, mi-a placut comentariul tau
credeam ca e clar ce am scris draga Vasile, daca nu e , asa va ramane, drept pedeapsa a neclaritatii mele)

-Ce caut eu aici?-, l-a facut pe om sa se ridice dintre animale, el nu are cum scapa de intrebarea aceasta. In plan general. Iar in plan personal isi pune aceasta intrebare ca tresarire a singuratatii lui permanente.
Prezenta , fara o proprie confirmare mentala, chiar si irationala, este cred, tot o iluzie.

Casele sunt afara dar sunt totusi in atmosfera pamantului, nu in cosmos. Ai dreptate sa intrebi. La acest sens ma refer eu. Au un loc in care exista o sustinere.

multumesc pentru comentariu, interesanta ideea ta despre egoism, ma voi gandi al ea

-pui intrebari frumoase,
din cauza ca fapta, in general, nu este proprie omului, el are nevoie de o pacaleala pentru a o porni,
parere)

-ma bucur , de ce uimire ? )