numele,

Numele, intrebari la o discutie Ce stranie si tulburatoare e intelegerea numirii si a numelui. Cand animalele se vor numi intre ele, atunci vor fi egale omului. Singur omul si-a dat nume si a numit toate lucrurile din jur. E singura diferenta dintre om si restul lumii vii. Cine nu isi cunoaste numele nu stie nici ca este om. Legarea destinului unei fiinte de numele ei pare o absurditate , dar nu este pentru ca si numirea este parte a destinului. Destinul, implinirea destinului si intamplarea, adica aceea impresie a unei identitati proprii, sunt toate- culorile unui tablou ce reprezinte un nume. Cum e concentrata in cuvinte o idee asa este concentrata fiinta in numele sau. Nume inseamna ,, neapartinere,,. Intrebarea nu se pune : ,, care este numele tau?,, ci se pune : ,, carui nume apartii tu?,, . Aceasta eroare de intelegere a numelui rastoarna un sens altfel destinat. Popoarele primitive numesc prin apartenenta fiind astfel superioare cultural. Numele nu poate fi asimilat de catre cel care este numit. Fiintele umane au o singura numire, aceea de om. Aceasta numire e cea care predestineaza. Ceea ce se ataseaza unui individ se numeste de-numire si este o informatie egala unui numar. Numele ca ne-numar trebuie dat la maturitate ca o implinire a ceea ce este omul prin nasterea sa Ion sau Vasile sau Ana sunt identitatea singulara de om, reimpartita in coduri. A fost odata un om, este posibil , a fost odata un Ion, e mai putin posibil. Ion este unul dintre oameni. Ganduri despre Nume: Totdeauna numele va fi in afara si deasupra subiectului sau. Sufletul si numele sunt nemuritoare. Fara nume nu poate avea loc o existenta. Chiar si cea necunoscuta omului. Numele este tot ceea ce poate fi. Dumnezeu este Numele a tot. Cuvintele nu sunt decat nume a ceva. Ideile sunt nume a ceva. Noi insine suntem numele nostru si nu suntem nimic in afara.