Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

POEM 3

preaiubitei MARA

1 min lectură·
Mediu
Te chem acum iubito din neguri ancestrale
Te chem cu-nfrigurare, dar nu vrei să-mi răspunzi
Știu c-ai plecat departe, dincolo de-australe
Tăcute aurore în care te scufunzi.
Am plâns destul cu pumnii închiși a neputință
Am plâns cu lacrimi grele, cu hohote păgâne
Te simt că ești acolo în propria-mi ființă
Deși nu pot o clipă să strig: de ce Stăpâne
Ai dus-o așa departe și nu mi-o lași aici
Să înfloresc la pieptu-i de flori și licurici.
Nu știu s-ajung în mine, nu văd nicio cărare
Nu știu cine sunt astăzi sau cine-am fost eu, ieri
Te rog să-mi arăți calea spre cea care veghează
În inima mea prinsă în gheare lungi de leu.
O vreau dezlănțuită, o vreau furtuna însăși
O vreau strălucitoare, de-un orbitor ceresc
O vreau sămânță sfântă ce-n orice sărbătoare
Se-avântă nebunește chiar sus, în Empireu...
Lechința, 7 august 2008
002905
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
145
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

Cornel C. Costea. “POEM 3.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cornel-c-costea/poezie/1796328/poem-3

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.