Poezie

Priviri

1 min lectură·30 aprilie 2008

Mediu

Aprinde o lumină în negura-nserării

Și fă-o să vegheze al nopților hotar

Dezvăluind în cuget misterul fericirii

Pe care o tot cauți, și nu e în zadar.

Nu te-ntreba acuma ce e această lume

Și pentru ce poeme se scriu în pribegie

Întreabă-te, mai bine, de ce sub al tău nume

Se-ascunde-un infinit de doruri și magie.

Sunt dorurile vieții ce se trezesc în tine

Și e magia clipei ce veșnică rămâne

Atunci când vei cunoaște că totul e în sine

Și-e dincolo de spațiu,dar regăsit și-n mine.

Cluj-Napoca, 25 aprilie 2005

001.463

Cornel C. Costea. “Priviri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cornel-c-costea/poezie/1780967/priviri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.