Poezie
OM
1 min lectură·
Mediu
Vise târzii în noapte
Atât de multe șoapte,
Și tot e necunoscut
Și totuși adesea știut.
Rază plină de mândrie
Suflet ce nu mai știe
Ce-n lume e rău sau bine
Ori de mai există mâine.
E atâta necunoscut și jale
Nu reușim decât agale
Să mergem pe un drum
Lăsând în urmă atâta scrum.
Și ne întrebăm cu mii de gânduri
De ce ne e greu în atâtea rânduri;
De ce timpul trece-n goană
Și viața noastră e mai mult prigoană.
Răspunsuri găsim în a noastră purtare
Căci ne e greu să dăm uitare
Urii și dorinței noastre aprinse
Toate-n adânc de suflet cuprinse.
001772
0