Poezii

Bântuie o umbră În amurg lăsându-și urmă Scârțâie o dală sub piciorul Care-o calcă cu încetișorul. Trece sigur nevăzută Nimeni nu o mai ajută. S-a ascuns de-a lunii rază După un copac ce

Vise târzii în noapte Atât de multe șoapte, Și tot e necunoscut Și totuși adesea știut. Rază plină de mândrie Suflet ce nu mai știe Ce-n lume e rău sau bine Ori de mai există mâine. E

Nădăjduiesc în plin amurg Că trâmbiță va mai suna adânc Și-n veacuri de ploi trecute Vor apărea imagini așternute, Sub umbra unui gând răzleț În ochii ageri ce privesc Amarul greu și

O frunză alunecă alene Sprijinindu-se pe o aripă de vânt, Toamnă venită cu lungi troiene Și păsări călătoare plecând. S-au dus nopți de vară Gânduri de astă primăvară, Vin friguri și atâta

Fii bun si nu-ndrazni Sa calci ce altii s-or cazni Sa semene in urma lor S-aduca ploaia dintr-un nor. Ce altii-n lume vor cladi Tu niciodata nu zadarnici Ci lupta-n asta viata Sa lasi

se aud frunzele bocind si inima-mi cedeaza ma plimb, veghez si contemplez natura schimbatoare. a cazut si ultima petala innegrita de fum si frig s-a dus si ultima farama a ramas doar cantul

Un cant se-nalta lin Pe al cerului senin Si inima-mi e dedicata Sperantei de altadata. Speranta cantata De cer dezmierdata In psalmi citita De toti iubita.

umbre in noaptea tarzie ratacind prin versuri de poezie tristeti ingandurate de inima adunate. plangeri si temeri sub pervaz de geam urmarind decoruri in care noi plangeam. si moartea e

se aud urme de pasi se aud picaturi in geam, se aud tacerile sufletului se aud inganarile vantului. se plimba toamna peste noi, isi plimba vremea primaverile se plimba stelele pe bolta se