Poezie

Dum spiro spero

1 min lectură·30 septembrie 2016

Mediu

este ultima ta zi îmi spun

și deja auzi sirenele urlând în piept

cuvintele ce gura ta ar vrea să le tacă

aici sau acolo nu încap complet

în soarta nimănui

sunt un ac de gramofon într-o cutie cu ațe și nasturi

o pagină ruptă pentru un pasaj favorit, lăsată sub ceas,

pe noptieră

ești ultima oră de septembrie și

melcii se urcă pe inima ta ca pe o frunză roșie în aleea din parc

auzi deja motoarele, elicea

auzi șuierul sângelui din care fugi

și spre care fața mea se întoarce

privind docilă în sus

tot ce doare vara toamna amorțește

precum scoarța stejarului sub mușchiul verde

de unde îți scriu

poeții cred că ar trebui să

mă cauți prin sertarele cu batiste și mir când eu ard de vie zâmbind cu mâna pe clanță

mi-e frică să-mi fie frică

eu nu mă mai întorc când plec

îmi spui în ultimul minut

și cu centura pusă eu plec și mă întorc

de șaizeci de ori

003.581

Corina Gina Papouis. “Dum spiro spero.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/corina-gina-papouis/poezie/14097108/dum-spiro-spero

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.