rondul de noapte

Toboșăreasa ocolește balta. C-o față cască și cu una dezbracă solzii peretelui. Sufletul ei de pâslă ar vrea sa crească mai limpede. linge sarea din cele doua cozi împletite de cu seara la potroace. Se descalță de cizme îngandurată. De cinci zile ridică capul oaselor în picioare. Înfașcă toba. O poartă în brațe alături de cele câteva fleici de carne fiartă și un chibrit. Arde-n târlici o zi modestă. Ultima. Pune ceva înăuntru și o aruncă în sus. Cade înapoi. Toba se lovește cu partea metalică de frizura momitoarei. Pocnitura infectează zulufii luminoși. Vodeviluri christice pe cerul tricotat cu zăpadă farâmicioasă. turul central al plasei deznodat impecabil. Toboșăreasa sărbatorește anul câinelui Shar-Pei fără zgardă. Ori de câte ori el împinge blidul cu laba dintr-o parte în alta a bucătariei, fiul toboșăresei îl ocărăște de boală.

O cană c-untură ți-o dau pe loc din bătătură. Urcă și

tu pe momitoare și stai.