Poezii

Negru mocnit, Pe-un trandafir ofilit; Totul piere, Sub genele mele. Mi-e apus, Gândul meu dus; Aripi fine Care ies din mine, Se întind în noapte, Stârnind șoapte, Ale unor râme

CCCorbin Cristofor

0

0

Bătrânețea... ce amară viață Când toți bătrînii învață, Să creadă tot mai mult în dumnezei Când miroase a moarte după ei.

CCCorbin Cristofor

0

0

Roșu trandafir, roșu mocnit, Iubire de-un timp, un drum pornit, Cale abruptă și gropi adânci, Gropi adânci și-nalte stânci, Greu de uitat, greu de-ocolit, Iubire de-o clipă, în roșu

CCCorbin Cristofor

0

0

Ascult... dar nu mai aud, Privesc și nu văd ceea ce se vede; În visul meu, eu mă cufund Și nu mai cred ceea ce se crede. Gândul îmi zboară explodând Și cuprind lumea-ntreagă, În zâmbetul meu

CCCorbin Cristofor

0

0

în timp se-nalță vrajba gândului de nicaieri

CCCorbin Cristofor

0

0

În groapa asta Adâncă și rece, Tresar dintr-un vis, Mai am treisprezece Ture să dorm Din care să tresar Și-n fiecare ceas să mor, După-un vis bizar. Din gură-mi țâșnesc viermi, Care gem

CCCorbin Cristofor

0

0

Arunc în adânc Cuvintele moi, Secunde pătrund Cu timpu-n război... Tăcerea învăluie Secretele nopții, Stelele stăruie Pe cerul morții... Stau și ascult Cum vântul șoptește, Luna s-a

CCCorbin Cristofor

0

1