Cont șters

Ștefan, sonetul ăsta este clădit cu toată inima, ... mi-a plăcut!

Cu mult drag!

Maria,

o lucrarere scrisă cu măestria strigătului pănă la Dumnezeu și ânapoi ...

Îi dăruiesc stele multe inimii tale pentru aceste simțiri/trăiri de înaltă rezonanță poetică/umană ...

Cu mult drag!

Maria,

o să mă alătur celor scrise de Iulia,
și apoi nu uita ... Cenușăreasa este aleasa Prințului în poveste ... :)

poemul ăsta ca un elixir,

mi-a umplut inima
și potolit dorul de tot ce am fost și sunt ...

”s-a lăsat
prin șure, tăcerea se-agață de-un pai
Mă uit, iar, la stele, privesc, iar, sub Rai
mormanul de paie-mi ce-mi ține drept cat.”

”există un loc unde stelele-s pui ...”

am savurat fiece cuvințel,

Mereu o cititoare fidelă, :)

Cu mult drag!

Maria,

Mulțumesc de mica provocare. :)
Am să răspund, desigur cu permisiunea lui Grig Salvan, după cum este pagina sa.)

Sunt de acord cu tine,
neapărat cu toții avem nevoie de inteligență.

În cazul de față Grig sa referit la tentă ” Intelectualistă” .

Ca să nu confundăm ”Inteligența ” cu ” Intelectualizarea”
e bine să clarificăm puțin aceste două concepte care sunt două lucruri distincte.

Ce este Inteligența?

Omul nu devine inteligent pentru că merge la școală sau are zeci de diplome. Fiecare poate învăța azi câte ceva, ceea ce nu înseamnă neapărat că învățătura ne face și inteligenți ...


Inteligența este o capacitate înnăscută a fiecărui om, care are menirea de a pune lucrurile laolaltă pentru a vedea funcționarea întregului.

Inteligența are menirea de-al ajută pe om să găsească soluții/răspunsuri pentru o problemă practică.
Aici putem da o mie și una de exemple din ziua de toate zilele cu oameni simpli fără scoală, fără diplome care au săvârșit acte/idei și au dat dovadă de o inteligență strălucitoare.

De exemplu, la mine în sat era un Moș Ion care făcea mobilă din lemn cum nimeni nu face într-o fabrică, fără să fi învățat geometrie, matematică, desen grafic, … nu doar știa să facă mobilă știa și prelucrarea lemnului.

Pe baza inteligenței instruite în școli se ajunge la dezvoltarea ” Intelectului” , care devine logică ...

Una dintre cele mai mari diferențe dintre Inteligența și Intelectualizare, este că Inteligența mai degrabă este paradoxală decât logică.

Chiar în cazul de față, Grig Salvan a ales să-și folosească inteligența, prin a reda tâlcul experienței, decât a ”intelectualiza” experiența …

Să vedem ce este Intelectualizarea?

Intelectualizarea este un mecanism de autoapărare în care persoana se distanțează de sine, de realitate, de emoțiile/ evenimentele pe care le trăiește. Se distanțează de la esență.
Prn intelectualizare, persoana adopta o abordare rece și îndepărtată a problemei, astfel încât să nu-l afecteze emoția, experiența.

Este rezultatul instruirii prin învățare, cunoaștere care de cele mai multe ori are scopul de a integra persoana în categoria ”Intelectuală” , un grup care dă dovadă de un Intelect dezvoltat prin învățare, asimilare ...

Atunci când sistemele noastre de educație pun prea mult accent pe dezvoltarea intelectului, se creează un dezechilibru între Inteligență și Intelect, ca rezultat suferă atât individul, cât și societatea, motiv pentru care se ajunge la compensare ...


Explorând distincția dintre Intelect și Inteligență, ne dăm seama că Inteligența ne încurajează să fim deschiși, onești mai conștienți de modul în care abordăm problemele logice, emoționale și practice, și cum le rezolvăm, și doar prin inteligență putem răspunde creativ provocărilor unei lumi în schimbare.

Într-adevăr cum ai menționat sunt oamenii Inteligenți care fac diferența în viața de zi cu zi,
și nu ”Intelectualistii” …

Acesta se avea în vedere în com lăsat anterior.

Mulțumesc mult de timpul acordat și mica provocare! :)

O zi bună! Cu mult drag!

Maria,

ăsta este cuvăntul ce caracterizează povestirile tale,

da așa este, avem nevoie să ne întoarcem la ”puterea nevăzută care lucrează în fiecare suflet omenesc”

Referitor la ”intelectualizare” mi se pare Dalai Lama la un simpozium mondial zicea ” planeta nu are nevoie de mai mulți oameni de success, profesioniști, intelectuali, avem destui,
planeta în disperare are nevoie de oameni: mai mulți pacificatori, vindecători, restauratori, povestitori and lovers of all kind”

Trendul de fapt ne spune că ”intelectualizarea” a devenit un mecanism de autoapărare în spatele căruia ascundem slăbiciunele, complexele, vulnerabilitățile și lipsa de cunoaștere a ”nevăzutului” ...

Mult spor în continuare și inspirație!

Maria,

mi-a plăcut mult, aș zice una dintre cele mai puternice metaphore întălnite pănă acuma ” am un ghiveci în care plantez cîte o pieliță moartă sau o unghie ...”

”nu crește în ghiveciul unde pămîntul albește ca părul”

Felicitări!

O zi bună!

Maria,

ai aici o scriere foarte curajoasă,
provoacă cititorul să găndească,
ridică multe întrebări: ”să îl duci dincolo de limite și să îl lași singur.”

da, ultima frază face poemul, spune tot ...

Felicitări, și multă inspirație în continuare!

Maria,

”fac planuri cum voi defrișa tufele, cum voi săpa cu hârlețul pământul înțelenit, apoi cum voi semăna” ...

Citesc ce postezi, ”Ogorul ascuns” m-a cucerit prin simplitatea și complexitatea mesajului transmis cu atăta ușurință. La început dai impresia că scrii de dragul scrisului, sau de dragul amintirii,
însă pe parcurs reușești să aduci cu mare ușurință într-un mod subtil învățături de viață mari ...

deși omul modern caută acește învățături în alte surse, de fapt ele sunt mereu în poiana aia, în ”Ogorul ascuns” ...

Felicitări!

O zi cu mult spor!

Maria

Dragă Anișoara, frumos scris, mi-a plăcut!

Cu mult spor!

Maria,

este un text adevărat, ... atunci cănd l-ai scris l-ai scris cum știi tu mai bine ...
Felicitări!

Cu drag!

Maria

Emilian, una dintre cele multele bune lucrări, ...

” ajuți o rădașcă deși ți-e frică de gângănii cu clești
o vezi cum se zbate pe spate cu piciorușele-n sus ” ... rezonez.

Am citit si celelate postări,( deși am ezitat cu cititul fiind postate la vulgare, anyway ... )

Lucarea e de Palme d”Or. Te prinde de minune stilul ”Prose Poetry”.
Oferă spațiu de desfășurare/exprimare a mai multor personaje, caractere ... este de ce ai nevoie ...
În plus, cred că mulți rezonează cu cele scrise ...

Mult spor la scris!

Maria,

într-o noapte
care aprinde licurici în oasele mele”

Nuța îmi place cums se desfășoară poemul, ... cum perpetuează acest sendiment ”de mii de ori ...”
Felicitări!
Cu drag!
Maria,

Ștefan, sunt profund impresionată cum d reușești (care e secretu :) să menții ritmul, cursivitatea, musicaliatatea între cuvinte cu atăta consistență ...
poemul ăsta este ca un corp lichid care își schimbă forma sub acțiunea unei forțe foarte, foarte mici, ...

starea redată este impecabilă ... mă găndeam dacă ești și muzicant, :)

Răzvan,

Am dedicat 15 min din viața mea acestui text. Aceste 15 min le vreau înapoi. :)

Dacă intenționezi să elaborezi filosofia gnostică, dialectul, ... atunci tine-te de G cu sfințenie și claritatea.

Scrii:” … forțelor pozitive, al empatiei, al inovațiilor și al creativității.”
Textul nu suportă nici unele dintre cele menționate. .


Integrează! Integrează! Integrează!


Scrie dintr-o perspectivă integrativă nu diviza, pune etichete.

Tu poți să faci asta.

De multe ori com tale sunt foarte, foarte bune. Eu văd în tine o parte foarte frumoasă. Scrie din spațiul ăla unde nu domină ”superlativele” …


Fiecare om,

da absolut fiecare om este la fel de valoros prin însăși propria-i experiență cu viața, … nu e nevoie neapărat să fim superlativi, genii, or alte orientări( fie ele și spirituale )…

(Uneori prin dorința de a promova spiritualitatea foarte ușor se poate devia spre inflație/grandiozitate/ segregare/ exploatare/ extreme … )


Tot de ce avem nevoie în viața asta este să avem Respect/ Dragoste de oameni/ să fim Buni unii cu alții ( as simple as that).


Să arătăm Respect pentru fiecare om și trăirile sale, indiferent care sunt ele.

Fiind prinși în vârtejul minții uităm să arătăm respect/dragoste celor din jur/de lângă noi, ce duce la multă, multă durere, …


De cele mai multe ori suferința umană se naște din astfel de contexte/tendințe/teorii ”elaborate” ca fiind deținătoare de adevăr intelectual, considerat ca fiind cunoaștere de ”formă superioară, profundă” …

Avem nevoie să învățăm (să alegem ) să rămânem aproape de om în situațiile/stările prin care el trece în viața de zi cu zi fără să îl desconsiderăm, criticăm, etichetăm ca ”prost” , ”minuscul” ”confuz” ”incult” ”lipsit de succes” ș.a.m.d …

Îi întindem o mână de ajutor, sau dacă nu putem ajuta atunci empatizăm, arătăm cât de puțină înțelegere fără alte nume, jigniri, înjosiri, …

Ține minte!

Indiferent cum pare a fi un om în răspunsul său cu mediul/ situația, Fiecare Om, da absolut Fiecare Om, (și cerșetorul de pe stradă) muncește mult să-și mențină o balanță/ o stare de a menaja momentul vieții așa cum știe el mai bine deși pentru alții poate să nu pară de loc așa.

Și totuși, indiferent de căte studii ai, profesionalism nimeni niciodată nu va ști cum e mai bine pentru celălalt să fie în viața asta.

Nimeni nu cunoaște suficient de bine secretele minții/ inimii/ sufletului pentru a le spune altora cum să fie în viața asta, ce să învețe, cum să trăiască viața.


Tot de ce este nevoie e să fim prezenți unii pentru alții și să ne acceptăm. Să ne iertăm, să ne încurajăm … interesăm unii de alții, oferi support ...

Doar prin Acceptarea de sine, Acceptarea celor din jur pot avea loc schimbări esențiale într-o mahală, bloc, sat, oraș, societate, planetă.

Multă sănătate și spor la scris cu tentă de integrare!

Cu drag!

Maria,

O scriere profundă ...

”pastilele
le vezi rostogolindu-se ca pe bobițe de rouă.
cu ele ne-am hrănit”

Da, mi-a plăcut!

Cu mult drag!

Maria

îmi place com lui Răzvan:

”Din fericire întunericul nu are forța funestă de a face ca „luminile” să nu mai fie „la locul lor” ” ...

:)
e bun și cum ai început ”zborul acesta e atât de jos
de-mi strivește aerul la gură”

Cristina,

ai aici o lucrare specială,
(așa cum știi tu cel mai bine să răsfeți cititorul de fiecare dată)

”Nucul nu are nuci, dar are inimă - prin trupul lui alb ...”

”o scară de lemn către Dumnezeu.”

Fiecare linie poarta esența Nucului ...

Da, mi-a plăcut mult!

Cu mult Drag!

Maria,

Dragă Nuta, mi-a plăcut mult strea ce-o redai în acets poem, metaphore puse bine la locul lor, ca de ex:”o lumină albă făcută din păsări moarte”

Sănătate și mult spor!

Cu mult drag!

Maria

un poem care trece de forma exterioară a lucrurilor într-un mod subtil, gingaș pătrunde esența.
( Îmi aduce aminte de vorba lui Grigore Vieru.)

M-am uitat la anul cănd l-ai scris, aveam 5 ani. :)

O poezie care și-a găsit nu numai calea să exprime adăncul, dar și calea de-a ajunge spre inima cititorilor ...

Am descoperit lucrările tale citind un com lăsat de Adina Ungur, și mă bucur.

Multă inspirație, sănătate!

Maria,