șters

beneficieze, critică, sper să nu mai fie și altele, nu am ochelarii cu mine, aici de unde va scriu.

apreciez cuvintele dv si va multumesc pentru recunoasterea activitatii mele de pe Agonia. Exista cativa Oameni care vor sa beneficieze de comentarii constructive, iar mie imi place sa ajut. Sub textul dv a fost intinsa o capcana (sunt 3 indivizi care se ocupa cu astfel de lucuri) si sunt de acord cu dv ca in limbajul critic, nu au ce sa caute asocieri manelistice. E un limbaj specfic baietasilor de cartier. As vrea sa semnalez comentariul interesant al unui alt autor, care se afla pe lista mea de ignore. A spus si cateva lucuri bune, chiar daca intentia sa a fost evidenta. A investit timp, s-a documentat, ceea ce este un lucru bun. Va rog sa luati in calcul si ideea lui Ilie de a renunta complet la rima. Ilie este unul dintre putinii autori care comnenteaza constructiv, fara rautate, chiar daca si el are orgoliul lui. Le da clasa altora care cauta doar sa distruga si, culmea, are si texte mult mai bune decat ei. Pe Ilie il vad capabil la ora acuala sa faca un pas spre o editura serioasa si sa nebeficieze de o receptare ciritca pe masura.

eu îmi cer scuze pentru toate comentariile mele care nu au avut legătură cu textul Dv.! Sper să fie de folos lucurile din primele mele comentarii. O zi excelentă!

de asta prefer cărţile, fiindcă sunt scrise de persoane adevărate şi nu de clonele uneia sau mai multor persoane, persoane incapabile să îmi asume identitatea, trăind sub protecţia unui scut virtual şi a unor programe de mascat IP-uri. Cineva care pretinde ba că este femeie, ba că este bărbat, fără identitate, fără biografie, fără fotografie, nu este o persoană credibilă, nu merită încrederea cititorilor, nu merită timp investit. Mai ales când foloseşte tehnici de plagiat ideatic sau metaforic. Tocmai din acest motiv, Dragoş, eu nu voi mai dialoga cu aceste personaje. Este alegerea mea, tu faci ce vrei. Mă opresc din toate discuţiile astea. te salut!

dacă nu îmi demonstraţi că sunteţi o persoană reală, eu o să vă consider clona lui unu şi o să vă suspectez de autoînsletare. Daă nu îmi demonstraţi că sunteţi persoană reală, consideraţi că acesta este ultimul meu comentariu care vi se adresează, iar de azi înainte, oricâte prostii aţi debita, pe pagina dv. sau sub textele mele, eu vă voi ignora total, aşa cum ignor încă doi indivizi, şi voi investi timp în textele unor autori autentici şi cu potenţial. Punct.

încercaţi să nu mă deranjaţi, am de lucru. Eu am zis că textul este interesant, am venit cu nişte comentarii constructive. Nu contest dreptu altora de a considera un text mai bun sau mai slab. În privinţa travestiţilor de pe site, mi se pare jenant să te dai puţulică, când tu, de fapt, eşti o păsărică. Să nu mai vorbesc de imitare, am dat exemple, şi limbaj manelistic. Acum să vă iau şi pe dv:

Dv cine sunteţi? Zero biografie, zero fotografie. Aveţi vreun text publicat în vreo revistă? Aveţi vreo biografie publicată pe undeva? Sunteţi bărbat sau femeie? Sunteţi cumva sora geamănă a Rodicăi? Sunteţi chiar Rodica? Cine sunteţi dv., ca să ştiu dacă merită să investesc în comentariile cu Dv. Vă mulţumesc pentru informaţii!

am alte treburi mai importante de făcut decât să vorbesc despre fiica imaginară a lui Nichita. Tu, când ai timp, verifică ce ţi-am zis. Citeşte şi comentariile unor oameni care şi-au dat seama de anumite lucruri. Sau, depinde, poţi să nu faci nimic. Poţi uita de această Rodica definitiv şi să comentezi doar persoane reale şi texte autentice. Ceea ce voi face şi eu. Anonimul a murit, trăiască Rodica! Rodia a murit, a rămas anonimul.. Adios! Discuţie încheiată, ignore total travestiţilor literari şi imitatorilor!

tu măcar, în conturile tale, ai fost mereu un bărbat. Asta a folosit la început nume de muiere. Verifică-i primele texte. Este posibil să fie, şi acum, o muiere deghizată. Nu are biografie, nu are poze. Are doar texte în care îl imită pe Nichita şi comentarii manelistice. Deci, Dragoş, sub protecţia unei false identităţi, acestei muieri deghizate îi este foarte uşor să facă tot felul de prostioare. I se permite, pe acest site. În afara lui, după cum ziceam, îşi pierde puterile. Trebuie să arate cine este, iar opera i-ar fi luată la puricat de critici. Of, Rodicuţa mea...! Atâta vreme ai făcut pe bărbăţelul. Imitatoare ieftină literară ce eşti tu. Pângăreşti opera stăneciană, folosind, metaforele marelui poet.

exista unu, care se pretindea a fi Rodica, apoi era din nou unu, imitându-l pe Nichita. Rimează un pic. Verifică-i, dacă ai timp, metaforele principale din poemele sale, le vei regăsi, aşa cum este aia cu zebra, în opera lui Nichita. Este atât de evident faptul că avem de-a face cu un imitator, iar exemplul dat de mine este elocvent. Probabil că acum, dupa dezvăluirea mea, va încerca să scape de unele metafore care imită metaforele lui Nichita, ca să nu bată atât de evident la ochi. Am vrut să păstrez surpriza pentru momentul în care ar fi apărut pe hârtie, dar e bine şi acuma, să afle lumea, cam ce fel de tehnici literare foloseşte acel imitator. Îi poţi spune Rodica, că tot aia e. Anonimi, fără biografie, care îşi schimbă numele şi sexul pe Agonia. O ruşine totală. O mizerie. O prefăcătorie. O imitare a marilor scriitori. Vai de capul nostru!

ţi-am zis că exista unu care îl imita pe Nichita? Citeşte comentariul din cealaltă parte. Ca să înţelegi de ce nu a avut curaj să publice. I-a fost frică să nu fie prins de vreun critic serios. Pe Agonia merge vrăjeala, cât merge, dar pe ăia care citesc nu îi poţi prosti uşor. Mă şi mir cum de imitatorii ăştia îşi permit să deschidă gura. Preiau metaforele marilor scriitori, le schimbă un pic forma, apoi, iată poezia. O ruşine colosală. În poezii îl imită pe Nichita, în comentarii pe Guţă. Vai de capul nostru!

era unu care îl citea masiv pe Nichita şi îl folosea masiv în poeme. Când lumea a început să se prindă că zebrele verticale scuturate de bătaia vântului erau, de fapt, preluate din poemul Măreţia frigului, a lui Nichita (și va urca spre cer vărgată a vieții mele zebră gri), a renunţat. Exemplele sunt nenumărate la acest imitator al marelui poet Nichita. Orice critic cu bun simţ l-ar demonta dacă l-ar pinde publicat. Aşa că, a renunţat. Pentru că una este să practici intertextualitatea, alta e să practici imitarea. De atunci, trage de fiare în timp ce ascultă manele şi îşi afişează muşchii pe unde poate. Ce păcat că nu poate să îl imite pe Nichita în comentarii, acolo unde eleganţa şi ştiinţa marelui poet ar fi fost cu adevărat o binecuvântare pentru cititori. În schimb, avem un imitator umflat cu pompa literară a prietenilor, cu aere de manelist în comentarii de clasa a patra.

chiar şi pentru indivizii aştia ignoraţi, care se zbat ca musca în paharul de bere, să iasă din mocirla anonimatului. Îi laşi aşa, să fiarbă, să se repete la nesfârşit, şi, deodată, observi că nu le mai funcţionează copy-paste-le. Le oboseşte clickul. Deodată, ei încep să citească, să se documenteze. Deodată, tu, autointitulatul, nu mai eşti autointitulatul, ci unul pe care l-au catalogat alţii în fel şi chip. Nu mai eştu tu de vină, ci prietenii. Mituiţii. Hahaha! Îţi dai seama, Dragoş, ce evoluţie, ce revelaţie, în rândul acestor anonimi? Aşa că, prin simpla noastră prezenţă, le oferim lor, un motiv să existe, să gândească, să regândească, să citească, şi chiar dacă întreaga lor activitate literară se rezumă la compuneri de clasa a patra despre cei pe care îi contestă zi de zi, tot e un pas înainte pentru ei. Iar dacă încalcă măsura şi fac prostioare, zbang, le dă şeful cu rigla peste mânuţă şi îi trimite la culcare. Bun, înapoi la lucru, că trebuie să ţinem şi economia în picioare, nu numai existenţa unora de pe atelierele literare.

unele găşti de pe atelierele literare, neavând instrumentul critic şi spaţiul necesar pentru a-l comenta pe Stoiciu în revistele prestigioase, îl comentează pe Dragoş Vişan, care preia nişte considerente, la care adaugă unele informaţii care au circulat prin presă (v. cazul Medeea Iancu de la Botoşani, v. articolele despre Canon ale lui Ion Simuţ şi Virgl Diaconu, v. cronicile Valeriei-Manta Tăicuţu despre Komartin etc etc.) şi face un pamflet usturător. Omul a dat şi o sursă bibliografică, ca să lumineze găştile, dar, ce să-i faci, e mult mai uşor să-l atace pe Vişan, pentru curajul de a spune ceva, decât să se revolte ele însele în reviste împotriva neregulilor din lumea literară, arătând că au sânge în instalaţie. Eu pe Dragoş Vişan l-am văzut să scrie cronici şi eseuri în revistele literare importante, dar pe ceilalţi, care cârâie pe aici, nu i-am văzut. Dacă dispare Agonia, mulţi nici nu există. Zi Dragoş ce vrei, că e democraţie, doar atâta, specifică acolo, la tembeli, că ai folosit sensul de "nepăsători", sinonimul din DEX.

nu aţi citit cu atenţie. Am spus clar: dacă aş vrea să fiu răutăcios, aş asemăna versul acela cu versul unei melodii de petrecere. Dar nu pot fi răutăcios. Iar acel gen de comparaţie m-ar făcea să par un cocalar (şmecheraş de cartier), căci criticii au un limbaj mult mai rafinat. Orice text trebuie tratat cu neutralitate şi seriozitate. Încă o chestie, pe care nu aţi citit-o cu atenţie. Eu nu am spus că textul nu merită remarcat. Am zis că eu, personal, daă l-aş citi ca un critic, nu l-aş recomanda. Ţine de gustul meu critic, ori gustul meu nu este o instanţă. Prieteneşte însă, pot ridica textul dv. în slăvi, fără nicio argumentare critică. Pot spune că este mult mai bun decât al altora, chiar dacă, de fapt, nu mă impresionează în mod deosebit (scuze pentru contradicţia evidentă, sper să nu sune a bătaie de joc), apoi voi sări pe ceilalţi, condamnându-i pentru gusturile lor şi pentru faptul că nu rezonează cu mine. Sper să vă bucure prietenia mea. Stea nu am, fiindcă am renunţat la această posibilitate, dar îi invit pe alţi prieteni să le ofere. O zi excelentă!

curajos, care reflectă caracteristici ale lumii literare în care trăim. Am văzut mulți autori tupeiști pe acest site, dar nu știu câți au avut curaj să se bată prin presă, până la cel mai înalt nivel, cu cei care perpetuează atâtea și atâtea nereguli, cu cei care ne jignesc țara, băgându-și penisul lung și negru în pântecul ei. Oare câți membri ai Uniunii au avut curaj să se pună cu șefii și să le arate că așa ceva nu se face? Că așa ceva nu trebuie promovat, că Canonul nu e Canon, că Patria nu trebuie înjurată pe scena marilor premii, că trebuie să dispară lingușeala, pupincurismul, reciprocitățile... Da, nu putem avea pretenția de la niște anonimi să se lupte cu cei de sus. Lor le turuie gura în comentariile din subsolul unor poeme, manifestându-și frustrările literare. Stoiciu a avut tupeu, Ion Simuț a avut tupeu, Virgil Diaconu a avut tupeu. Și mai sunt și alții care se luptă pe linia I, în timp ce alții bârfesc ca niște babe pe la colțul blocului. Da, pe atelierele literare e ușor să ignori niște băieței obraznici, dar acolo, în lumea literară, trebuie să iei taurul de coarne, să lupți pentru acel ceva care merită salvat. PS. Nu cunosc cine sunt unele persoane menționate de autor în text, nu am auzit de ele în lumea literară, eu mi-am spus părerea din propria perspectivă, din propria experiență. Protestul autorului este justificat și nimeni nu are dreptul să îi închidă gura!

la meditație, din amețeala unui carusel,din amețeala unei vieți care poate fi comparată cu un roată in care cobaiul aleargă și tot aleargă. Și crede că se eliberează sau că se distrează. Simplu și eficient text! Felicitări!

începe cuminte, în stil deprimist, dar care, la un moment dat, te lovește cu întunericul decupat din veșmintele lui tata, cu uciderea lacrimii, cu privirile amputate, cu umbra leneșă, adică cu niște metafore puternice care ridică nivelul poemului, care accentuează trăirile sumbre ale poetului. Cam asa cum facea Cezar Vallejo cand ii murea eternitatea. Am citit cu placere!

aș vrea să văd o metrică constantă pe text, niște rime lucrate cu mai multă atenție. Textul are ceva potențial, poate fi încurajat, dar trebuie și autorul să vină cu o variantă perfectă. O lansez ca pe o provocare...

Dacă aș vrea să fiu răutăcios, aș putea spune că versurile acestui poem, în special primul, seamană cu cele ale unei melodii de petrecere: Liviu & Vox - Sunt fericit ca te-am intalnit. Sau că repetițiile lui "despre" diluează profunzimea filozofică a textului. Sau că versurile: "și ai început să-mi vorbești / despre diminețile tale de femeie singură" sunt cam banale, plictisitoare, ultrauzitate. Sau că textul pare scris de un adolescent care ia pentru prima oară contact cu filozofia și începe să spună tot felul de lucrușoare care lui i se par extraordinare. Deci, dacă aș vrea să fiu răutăcios, aș putea găsi nenumărate motive pentru a ajunge la concluzia că acest text nu merită ridicarea în slăvi. Dar, fiindcă fiecare autor are sensibilismele lui, care trebuie respectate și apreciate, îmi vine să empatizez și să mă împrietenesc cu autorul, să-i luminez textul cu o stea culeasă de pe cerul gurii și să protestez vehement împotriva celor care ar dori să-l desființeze pentru curajul lui de a fi simplu, adolescentin, romantic, jucăuș. Deci, un text poate fi citit și apreciat în diferite feluri, depinde de prietenii, de antipatii. Iar dacă ar fi să-l citesc la modul neutru, ca un critic, probabil că nu l-aș recomanda cititorilor. Nu o să fac acest lucru și mă voi ruga ca să mai apară niște prieteni care să ridice acest text la înălțimea supremei sensibilități. Că așa e frumos și respectuos!

Traiesc in lacrima unui univers, aflat in lacrima unui univers si mai mare. Ideea e buna. Transcendenta plansului, a marii interioare, metamorfozarea in lumina calauzitoare si protectoare. Interesant!