șters

Ai făcut un pic de tam-tam, ai masculinizat o autoare, iar acum m-am prins de ce. Un pic de reclamă. Cu toate acestea, te felicit pentru carte. Să scrii o carte nu e chiar așa de greu, greul aoare când începi să o trimiți la critici. Dacă din 100 de scritici serioși, scriu 2 despre ea, mare realizare! Evident, va conta și ce vor scrie. Unii sunt foarte exigenți cu sonetele și alte genuri clasice. Mă voi ruga pentru binele tău. Succes!

care curge ca o apă însângerată la marginea pădurii, ducând cu ea sângele vieții, după o luptă atroce cu legiunea de secunde a ucigătorului timp. Într-un final, se aud doar valurile spărvându-se ritmic. Nu am ce reproșa textului. Felicitări autorului!

dintre mine și Dragoș Vișan. Confirm că nu vorbesc cu el la telefon. Confirm că nu l-am rugat niciodată să mă comenteze pozitiv și să mă însteleze. Confirm că m-am lăsat umilit de Dragoș Vișan și am așteptat, cu răbdare, să descopere că este învrăjbit de unu. Confirm că i-am scris pe Facebook și mi-am cerut iertare pentru faptul că l-am confundat cu altcineva. Confirm că a citit mesajul cu mare întârziere, după alte multe discuții pe site, dar în momentul în care a descoperit mesajul meu a realizat că fusesem onest. Confirm că i-am zis să lăsăm să treacă niște timp, să ne vedem de cele literare, apoi va fi mai bine. Acord dreptul lui Dragoș Vișan, dacă dorește, să facă un print screen cu prima noastră conversație, pentru a se vedea felul onest și curat prin care am rezolvat o neînțelegere. Este absolut mizerabil felul în care unu a interpretat toată această întâmplare, denaturând adevărul și punându-ne într-o lumină proastă relația noastră umană. Am întors obrazul de mai multe ori pe site, sperând că se va trezi, am și plecat, sperând că va înceta cu mizeriile, dar nimic. Atunci am cerut ajutorul lui Radu Herinean care, atenție, A PROMIS că se vor lua măsuri. Adevărul este că NU SE VEDE nicio măsură, de vreme ce nivelul lui unu nu a fost afectat, iar comportamentul său manelistic este neschimbat. Iar a adus discuții din trecut, în subsolul unor texte, iar a acuzat. De vreme ce lui unu i se permit aceste lucruri, e clar faptul că există niște legături și niște înțelegeri între unu și anunite persoane din echipa conducătoare. Tocmai de aceea unu își permite să facă tot ceea ce face, fiindcă știe că nu va fi tras la răspundere. Herinean nu a citit decât 10 minute linkurile pe care i le-am trimis, iar după 10 minute a zis că Eu și unu am făcut evidente atacuri la persoană. Am acceptat să fiu pedepsit, ca să fie pedepsit și unu. Nu s-a întâmplat nimic. Abureală totală. Sat fără câini. Am zis, totuși că, de dragul site-ului pe care m-am format, voi continua. Numai că, încet-încet, începe să mi se facă greață de toate aceste mecanisme și toate aceste promisiuni neonorate. Se permit multe măgării, pentru că dacă ele nu ar exista, site-ul ar fi mort. S-ar comenta doar ghicitori. S-ar înstela 2—3 între ei, într-o plictiseală reciprocă, și atâta tot. Herinean, deci, nu și-a onorat promisiunea. Editorii, se fac că plouă. Unii îl susțin pe unu, alții nu se bagă în conflicte. Și uite cum acest site devine tarlaua unui șmecheraș de cartier, care, neavând nicio contribuție literară pe site, umple rubricile de comentarii cu clișee maneliste. Am niște sentimente amestecate. Uneori mă simt detașat de tot, fiindcă pe mine nu mă pot distruge rahaturile unui cocalar, dar când văd că se ia și de alții, mai ales de o doamnă, îmi produce, așa, un sentiment de dezgust... Am rămas mai mult pentru a le lua apărarea celor atacați. Dacă mâine Vișan ar decide să plece de pe Agonia, aș pleca și eu, fără niciun regret. Și cred că ar pleca și doamna Elena. Eu văd în Dragoș un om bun, un om creștin, un om cu familie. Un profesor, un critic, un om cult și generos. Îmi place să susțin un asemenea Om. Doamna Elena, la fel. O profesoară, o mamă, o soție, o pasionată de literatură. Oameni afevărați, nu clone, nu anonimi, nu travestiți literar. E ciudat și rușinos să vezi cum niște oameni adevărați, niște familiști, niște profesori, niște scriitori care iși asumă identitatea, sunt atacați de niște anonimi, niște clone niște travestiți literar. E ciudat și rușinos cum de sunt permise astfel de acțiuni. Dar ce nu e ciudat în ziua de azi?

cu o roată voiam să scriu. Cred că mă gândeam la altceva. Cu plăcere!

Un poem de 6 versuri, face valuri pe Agonia, provocând zeci de comentarii kilometrice. Eu zic că e de bine. Un text, dacă e prost, dacă nu transmite nimic sau dacă e scris mult prea bine, rămâne necomentat. Deci, textul de față are acel Ceva care îl face interesant, iar șefii Agoniei nu pot fi decât fericiți. E trafic pe site. Iată, de fapt, care e rolul comentatorilor maneliști. Să provoace discuții. Culmea e că pe aici unii fac și critică. Iar alții, sau altele, văd autoarea ca fiind un mascul. Show total. Trăiască Agonia! Beau o fericire și mă berez la maxim pe aleea pietonală din centru.

Dv sunteti foarte calda si sensibila in poeme, dar in actul critic aveti instrumentele, studiile si priceperea de a scrie ca un critic meserias. Cred ca multi ar vrea sa beneficieze de analizele dv competente. Daca merita, le puteti oferi o mana de ajutor. Pe mine m-ati comentat suficient, chiar v-am rugat de atatea ori sa va indreptati atentia si asupra altora.

acum a aflat și Dragoș de ce nu e bine să investești critic în niște clonați, în niște anonimi, în niște pretinși autori de poezie. Și acuma s-a mai elucidat un mister. E greu, foarte greu, să agăți cu texte de liceu, niște doamne respectabile din critica literară românească. Și nici cu textele scrise mai la maturitate, în care se imită autorii mari români, nu se poate. Așa că, soluția este una singură. Transformi Agonia într-un loc de agâțat, faci un pic pe deșteptul, că se vor găsi pe aici niște domnișoare în călduri, care să pună botul la... copii ieftine stănesciene și pornoșaguri de 2 lei.

va propun, doamna Papadopol, sa ii acordati prietenia pe Facebook si sa vorbiti cu ea la telefon. Ca sa nu va mai confunde cu un mascul. Sau puteti sa ii dati niste filme de la lansarea dv de carte, ca sa va vada si sa va asculte in deplinatatea acului narator. Apoi puteti sa-i faceti cadou niste carti de poeme, dar si cartea de studiu critic pe care ati scris-o despre mine. Amuzant, foarte amuzant...

beneficieze, critică, sper să nu mai fie și altele, nu am ochelarii cu mine, aici de unde va scriu.

apreciez cuvintele dv si va multumesc pentru recunoasterea activitatii mele de pe Agonia. Exista cativa Oameni care vor sa beneficieze de comentarii constructive, iar mie imi place sa ajut. Sub textul dv a fost intinsa o capcana (sunt 3 indivizi care se ocupa cu astfel de lucuri) si sunt de acord cu dv ca in limbajul critic, nu au ce sa caute asocieri manelistice. E un limbaj specfic baietasilor de cartier. As vrea sa semnalez comentariul interesant al unui alt autor, care se afla pe lista mea de ignore. A spus si cateva lucuri bune, chiar daca intentia sa a fost evidenta. A investit timp, s-a documentat, ceea ce este un lucru bun. Va rog sa luati in calcul si ideea lui Ilie de a renunta complet la rima. Ilie este unul dintre putinii autori care comnenteaza constructiv, fara rautate, chiar daca si el are orgoliul lui. Le da clasa altora care cauta doar sa distruga si, culmea, are si texte mult mai bune decat ei. Pe Ilie il vad capabil la ora acuala sa faca un pas spre o editura serioasa si sa nebeficieze de o receptare ciritca pe masura.

eu îmi cer scuze pentru toate comentariile mele care nu au avut legătură cu textul Dv.! Sper să fie de folos lucurile din primele mele comentarii. O zi excelentă!

de asta prefer cărţile, fiindcă sunt scrise de persoane adevărate şi nu de clonele uneia sau mai multor persoane, persoane incapabile să îmi asume identitatea, trăind sub protecţia unui scut virtual şi a unor programe de mascat IP-uri. Cineva care pretinde ba că este femeie, ba că este bărbat, fără identitate, fără biografie, fără fotografie, nu este o persoană credibilă, nu merită încrederea cititorilor, nu merită timp investit. Mai ales când foloseşte tehnici de plagiat ideatic sau metaforic. Tocmai din acest motiv, Dragoş, eu nu voi mai dialoga cu aceste personaje. Este alegerea mea, tu faci ce vrei. Mă opresc din toate discuţiile astea. te salut!

dacă nu îmi demonstraţi că sunteţi o persoană reală, eu o să vă consider clona lui unu şi o să vă suspectez de autoînsletare. Daă nu îmi demonstraţi că sunteţi persoană reală, consideraţi că acesta este ultimul meu comentariu care vi se adresează, iar de azi înainte, oricâte prostii aţi debita, pe pagina dv. sau sub textele mele, eu vă voi ignora total, aşa cum ignor încă doi indivizi, şi voi investi timp în textele unor autori autentici şi cu potenţial. Punct.

încercaţi să nu mă deranjaţi, am de lucru. Eu am zis că textul este interesant, am venit cu nişte comentarii constructive. Nu contest dreptu altora de a considera un text mai bun sau mai slab. În privinţa travestiţilor de pe site, mi se pare jenant să te dai puţulică, când tu, de fapt, eşti o păsărică. Să nu mai vorbesc de imitare, am dat exemple, şi limbaj manelistic. Acum să vă iau şi pe dv:

Dv cine sunteţi? Zero biografie, zero fotografie. Aveţi vreun text publicat în vreo revistă? Aveţi vreo biografie publicată pe undeva? Sunteţi bărbat sau femeie? Sunteţi cumva sora geamănă a Rodicăi? Sunteţi chiar Rodica? Cine sunteţi dv., ca să ştiu dacă merită să investesc în comentariile cu Dv. Vă mulţumesc pentru informaţii!

am alte treburi mai importante de făcut decât să vorbesc despre fiica imaginară a lui Nichita. Tu, când ai timp, verifică ce ţi-am zis. Citeşte şi comentariile unor oameni care şi-au dat seama de anumite lucruri. Sau, depinde, poţi să nu faci nimic. Poţi uita de această Rodica definitiv şi să comentezi doar persoane reale şi texte autentice. Ceea ce voi face şi eu. Anonimul a murit, trăiască Rodica! Rodia a murit, a rămas anonimul.. Adios! Discuţie încheiată, ignore total travestiţilor literari şi imitatorilor!

tu măcar, în conturile tale, ai fost mereu un bărbat. Asta a folosit la început nume de muiere. Verifică-i primele texte. Este posibil să fie, şi acum, o muiere deghizată. Nu are biografie, nu are poze. Are doar texte în care îl imită pe Nichita şi comentarii manelistice. Deci, Dragoş, sub protecţia unei false identităţi, acestei muieri deghizate îi este foarte uşor să facă tot felul de prostioare. I se permite, pe acest site. În afara lui, după cum ziceam, îşi pierde puterile. Trebuie să arate cine este, iar opera i-ar fi luată la puricat de critici. Of, Rodicuţa mea...! Atâta vreme ai făcut pe bărbăţelul. Imitatoare ieftină literară ce eşti tu. Pângăreşti opera stăneciană, folosind, metaforele marelui poet.

exista unu, care se pretindea a fi Rodica, apoi era din nou unu, imitându-l pe Nichita. Rimează un pic. Verifică-i, dacă ai timp, metaforele principale din poemele sale, le vei regăsi, aşa cum este aia cu zebra, în opera lui Nichita. Este atât de evident faptul că avem de-a face cu un imitator, iar exemplul dat de mine este elocvent. Probabil că acum, dupa dezvăluirea mea, va încerca să scape de unele metafore care imită metaforele lui Nichita, ca să nu bată atât de evident la ochi. Am vrut să păstrez surpriza pentru momentul în care ar fi apărut pe hârtie, dar e bine şi acuma, să afle lumea, cam ce fel de tehnici literare foloseşte acel imitator. Îi poţi spune Rodica, că tot aia e. Anonimi, fără biografie, care îşi schimbă numele şi sexul pe Agonia. O ruşine totală. O mizerie. O prefăcătorie. O imitare a marilor scriitori. Vai de capul nostru!

ţi-am zis că exista unu care îl imita pe Nichita? Citeşte comentariul din cealaltă parte. Ca să înţelegi de ce nu a avut curaj să publice. I-a fost frică să nu fie prins de vreun critic serios. Pe Agonia merge vrăjeala, cât merge, dar pe ăia care citesc nu îi poţi prosti uşor. Mă şi mir cum de imitatorii ăştia îşi permit să deschidă gura. Preiau metaforele marilor scriitori, le schimbă un pic forma, apoi, iată poezia. O ruşine colosală. În poezii îl imită pe Nichita, în comentarii pe Guţă. Vai de capul nostru!

era unu care îl citea masiv pe Nichita şi îl folosea masiv în poeme. Când lumea a început să se prindă că zebrele verticale scuturate de bătaia vântului erau, de fapt, preluate din poemul Măreţia frigului, a lui Nichita (și va urca spre cer vărgată a vieții mele zebră gri), a renunţat. Exemplele sunt nenumărate la acest imitator al marelui poet Nichita. Orice critic cu bun simţ l-ar demonta dacă l-ar pinde publicat. Aşa că, a renunţat. Pentru că una este să practici intertextualitatea, alta e să practici imitarea. De atunci, trage de fiare în timp ce ascultă manele şi îşi afişează muşchii pe unde poate. Ce păcat că nu poate să îl imite pe Nichita în comentarii, acolo unde eleganţa şi ştiinţa marelui poet ar fi fost cu adevărat o binecuvântare pentru cititori. În schimb, avem un imitator umflat cu pompa literară a prietenilor, cu aere de manelist în comentarii de clasa a patra.

chiar şi pentru indivizii aştia ignoraţi, care se zbat ca musca în paharul de bere, să iasă din mocirla anonimatului. Îi laşi aşa, să fiarbă, să se repete la nesfârşit, şi, deodată, observi că nu le mai funcţionează copy-paste-le. Le oboseşte clickul. Deodată, ei încep să citească, să se documenteze. Deodată, tu, autointitulatul, nu mai eşti autointitulatul, ci unul pe care l-au catalogat alţii în fel şi chip. Nu mai eştu tu de vină, ci prietenii. Mituiţii. Hahaha! Îţi dai seama, Dragoş, ce evoluţie, ce revelaţie, în rândul acestor anonimi? Aşa că, prin simpla noastră prezenţă, le oferim lor, un motiv să existe, să gândească, să regândească, să citească, şi chiar dacă întreaga lor activitate literară se rezumă la compuneri de clasa a patra despre cei pe care îi contestă zi de zi, tot e un pas înainte pentru ei. Iar dacă încalcă măsura şi fac prostioare, zbang, le dă şeful cu rigla peste mânuţă şi îi trimite la culcare. Bun, înapoi la lucru, că trebuie să ţinem şi economia în picioare, nu numai existenţa unora de pe atelierele literare.