șters

tu realizezi ca am puterea sa-l demontez pe acest panglicar si sa arat in presa din Romania ce anume se promoveaza pe unele ateliere literare? Tu realizei ca am puterea sa le trimit unora Politia la usa? De dragul siteului nu o fac. De dragul unor prieteni care se bucura de ceea ce ofera acest site. Panglicarul se încadrează la Legile privind infracţiunile motivate de ură. Citez, din ghidul practic al Legii, articolul 4.3: "Există legi care incriminează discursul datorită conţinutului particular al acestuia. Conţinutul interzis variază mult: în unele ţări este sancţionat discursul care instigă la ură sau reprezintă o insultă la adresa anumitor grupuri. Alte interdicţii obisnuite se referă la discursul care denigreaza „onoarea” sau „demnitatea” unei persoane sau a unei naiuni. Pot exista, de asemenea, restrictii asupra anumitor subiecte istorice, cel mai marcant fiind exemplul legilor care interzic negarea Holocaustului sau glorificarea ideologiei naziste. Această categorie de discurs
este denumit
„discurs motivat de ură”.

pe tine ar trebuie sa te angajeze Radu Herinean, cu norma intreaga, ca psiholog criminalist si ce oi mai fi tu pe hartiile alea, fiindca banuiesc ca in viata reala e mai greu sa gasesti joburi la priceperea pe care o ai. Tu esti un expert al respingerilor pe la interviuri. Esti atat de priceput incat ai recunoscut ca esti panglicarul site-ului, cu toate ca nu era vorba despre tine. Chestia asta cu interviurile cred ca are legatura si cu idolul tau, Dolfi. Si el a picat un interviu, pentru lipsa de talent, iar apoi s-a razbunat pe cei care i s-a pus pata, devenind un geniu al dezastrului. Tin sa te felicit, totusi, ca esti o persoana reala si ai si texte bune, uneori. Tot la agatat gagici, evident. Fosta ta prietena scria mai bine ca tine, cu exceptia injuraturilor la adresa Patriei. Probabil că scriind mai bine decât tine, n-ati avut o viziune colectivizata. Măi Valeriu, pe fosta ta prietenă au am demontat-o literar, cu sprijinul preşedinţiei României şi al autorităţilor. Pe tine nu vreau să te demontez, eşti vai de capul tău, te chinui pe acolo pe unde eşti. Stai dreacu în banca ta că nu ai nivel pentru asemenea discuţii. Mai bine încearcă să demonstrezi ceva în lumea literară, fiindcă baţi pasul pe loc de ani şi ani de zile.

anonimul asta. Probabil si pentru ca era Nichita era berbec. Se vede obsesia anonimului pentru berbeci. Ma gandesc, dar daca Rodicuta asta o fi o tipa buna de tot care se da la berbecul din mine? O atractie asa ascunsa, cum declara mai demult, iar pe fata incearca sa ma intarate, ca intr-un joc al dragostei neimplinite. Cred ca e ofticata ca apartin unei alte doamne. Nu-i pot da nicio buata din mine. Doar un degetel. Si cu asta am incheiat definitiv discutiile despre aceasta Rodicuta. Sa ne intoarcem la lucrurile noastre.

naravurile impostorului sunt prezente si actual, in grupajul mistral, publicat in anul 2020. El nu se dezice de vechile obiceiuri. Metafora furata de la Nichita e in acel grupaj. Daca in cazul autorilor contemporani, poate manipula textele, le poate modifica, inducand in eroare cititorii cu privire la data publicarii, la textele lui Nichita nu ne poate pacali, fiindca au fost scrise cu mult timp inainte ca anonimul sa se nasca.

citeste reviste, preia alte si alte merafore, ale altora, isi modifica poemele vechi, introduce chestiile insusite, apoi isi foloseste ca alibi data publicarii pe site. Insa orice prost stie ca iti poti modifica orice poem, la orice ora, iar cand o faci, steluta rosie dispare. Si eu mi-am modificat poeme vechi de pe agonia, inlocuindu-le cu poemele revizuite ulterior si publicate in volume, iar asta nu inseamna ca poemele de pe Agonia sunt sursa iniţială de publicare, ci volumul în sine, înregistrat cu ISBN la BN. In orice caz, chestiile preluate de la Nichita sunt atat de evidente. Iar originalitata de care vorbesti, cu discursul sau poetic, al indragostitului, bla bla, chiar nu vezi ca preia stilul si ideile lui Cartarescu din volumele lui de debut? Ce naiba e original la acest anonim clonat, la aceasta Rodicutza care isi batea joc de cititorii Agoniei, anuntand lansari fictive de carte? O da, daca ar publica, ar trebui sa vedem o gramada de ghilimele, de genula celora folosite de Cartarescu la incadrarea textului pentru care a fost acuzat de plagiat de Cezar Ivanescu. Plagiatul se transforma, astfel, in intertextualitate. Traiasca ghilimelele! Bun, am zis ce am avut de zis, individul va avea ignore total forever and ever din partea mea, am vrut doar asa, sa afli si tu, sa afle si cititorii, cam cu ce se ocupa acest anonim clonat si travestit literar.

Fiindcă impostorul iși modifică textele, implementând ulterior ceea ce vrea în ele. Data publicării este irelevantă la un text care poate fi modificat oricând. Singura sursă de identificare este ISBN-ul. Se vede că textul a fost modificat, fiindcă nu mai are steluță de recomandare.

Dragoș, data trecută ți-am arătat cum individul l-a plagiat ideatic și metaforic pe Nichita Stănescu, în poezia Centric, din grupajul mistral. Imaginea aproape identică a zebrelor verticale e preluată din Măreția frigului, a marelui poet. Individul mai plagiază și altfel. Preia aproape identic titlul poemului Al meu suflet, Psyhee, de Stanescu, in poemul Ce-ai făcut cu viața mea, Psyheeeee. Preia jocul marelui poet cu îngerul, care a plecat cu aripi zburând, spunând că juca poker cu îngerul, numai ca să-l lase fără aripi. Și să știi că nu-l plagiază doar pe Stănescu. Metafora moartea în bikini îi aparține poetului Nicolae Popa și a fost publicată în revista Vatra, anul 2016.

https://revistavatra.org/2016/11/14/poeme-de-nicolae-popa-leo-butnaru-ion-dumbrava-andreea-voicu-si-alexandra-parvan/

Deci, ca să înțelegi. Acest plagiator fură idei de pe ici-colo, în special de la Nichita, le schimbă ușor forma, mai bagă câteva chestii porno ca să agațe gagici, și gata poezia. El folosește Agonia cu 2 scopuri. Unul de aparență agățare, ca o scuză pentru calitatea scăzută a majorității poemelor, iar celălalt pentru a testa dacă cineva iși dă seama de furturile sale ideatice și metaforice, înainte de a face pasul spre publicarea pe suport fizic. Însă, te asigur, un critic literar cu mare experiență, care l-a citit pe Nichita din scoarță în scoartă, l-ar prinde imediat pe plagiator. Să înțelegi, Dragoș, și de ce nu-și dezvăluie acest plagiator identitatea. Fiindcă, atâta timp cât nu apar poemele pe suport de hârtie, nimeni nu-i poate face nimic. E un anonim cu poeme pe un atelier literar. Le poate șterge, le poate modifica, poate dispărea oricând, fără să știe nimeni cine a plagiat și cine i-a înjurat pe cei care i-au descoperit furturile literare. Ti-am zis, Dragoș, eu nu îmi pierd vremea cu criticatul unor anonimi, dar dacă aș avea cartea unui astfel de hoț de poezie pe mâna mea, l-aș demonta piesă cu piesă, fiindcă ceea ce face el este de neiertat. Bun, am dat 3 exemple evidente în sprijinul afirmațiilor mele. Bănuiesc că nu se vor lua măsuri, cum nu s-au luat nici în cazul atacurilor la persoană ale individului, dar e bine ca lumea să știe că avem de-a face cu un impostor.

Nu intru în detalii, este bine așa cum este. S-ar putea și mai bine, către final, pentru a se crea o armonie perfectă, dar să zicem că e alegerea ta. Imaginea păturii e una care ne urmărește toată viața. Spre final, rămâne doar pătura cerului.

Versul cu tâmplele și versul cu nopții vis, au nevoie de acorduri corecte. În rest, n-ar fi rău. Se vede că le gândești mult, ai găsit o rimă interesantă cu lanț e, probabil ai nevoie de astfel de exerciții, să te abată de la diverse chestii. Pe undeva, te înțeleg. E ca și cum ai juca șah cu cuvintele.

Poemele tale le citesc când pot, le comentez când pot. Să nu te superi că nu am făcut mai mult pentru tine. Succes!

și pe Facebook, un poem scurt și cuprinzător. Am observat că e încadrat la texte religioase. Să fie iubirea poetului, prin poemele sale, singura sa religie după care se ghidează în viață?

Este foarte ușor să creezi un personaj, după ce citești cărțile altora. Apoi folosești identitatea acelui personaj în discuțiile cu alții, pentru a abate atenția de la cine ești tu de fapt. Nu uita că a imitat și scrisul stănescian, inducând în eroare zeci de persoane din mediul virtual. Tu crezi că socializezi, tu te deschizi, iar el exploatează orice informație pe care i-o oferi, pentru a construi decorul unei manipulări perfecte. Iți dă impresia că se împrietenește cu tine, apoi te va folosi ca pe-o unealtă, când vrea, cum vrea, împotriva oricărei persoane, dar mai ales împotriva celor la care ții, astfel încât el să pară singurul tău prieten. Eu știu de ce am ales să nu mai vorbesc deloc cu astfel de indivizi. Sunt foarte periculoși. Așadar, orice ai face, să ai mare grijă. Este posibil să-ți facă și niște complimente, să-ți aprecieze niște texte, pentru a se juca mai ușor cu mintea ta.

Ai făcut un pic de tam-tam, ai masculinizat o autoare, iar acum m-am prins de ce. Un pic de reclamă. Cu toate acestea, te felicit pentru carte. Să scrii o carte nu e chiar așa de greu, greul aoare când începi să o trimiți la critici. Dacă din 100 de scritici serioși, scriu 2 despre ea, mare realizare! Evident, va conta și ce vor scrie. Unii sunt foarte exigenți cu sonetele și alte genuri clasice. Mă voi ruga pentru binele tău. Succes!

care curge ca o apă însângerată la marginea pădurii, ducând cu ea sângele vieții, după o luptă atroce cu legiunea de secunde a ucigătorului timp. Într-un final, se aud doar valurile spărvându-se ritmic. Nu am ce reproșa textului. Felicitări autorului!

dintre mine și Dragoș Vișan. Confirm că nu vorbesc cu el la telefon. Confirm că nu l-am rugat niciodată să mă comenteze pozitiv și să mă însteleze. Confirm că m-am lăsat umilit de Dragoș Vișan și am așteptat, cu răbdare, să descopere că este învrăjbit de unu. Confirm că i-am scris pe Facebook și mi-am cerut iertare pentru faptul că l-am confundat cu altcineva. Confirm că a citit mesajul cu mare întârziere, după alte multe discuții pe site, dar în momentul în care a descoperit mesajul meu a realizat că fusesem onest. Confirm că i-am zis să lăsăm să treacă niște timp, să ne vedem de cele literare, apoi va fi mai bine. Acord dreptul lui Dragoș Vișan, dacă dorește, să facă un print screen cu prima noastră conversație, pentru a se vedea felul onest și curat prin care am rezolvat o neînțelegere. Este absolut mizerabil felul în care unu a interpretat toată această întâmplare, denaturând adevărul și punându-ne într-o lumină proastă relația noastră umană. Am întors obrazul de mai multe ori pe site, sperând că se va trezi, am și plecat, sperând că va înceta cu mizeriile, dar nimic. Atunci am cerut ajutorul lui Radu Herinean care, atenție, A PROMIS că se vor lua măsuri. Adevărul este că NU SE VEDE nicio măsură, de vreme ce nivelul lui unu nu a fost afectat, iar comportamentul său manelistic este neschimbat. Iar a adus discuții din trecut, în subsolul unor texte, iar a acuzat. De vreme ce lui unu i se permit aceste lucruri, e clar faptul că există niște legături și niște înțelegeri între unu și anunite persoane din echipa conducătoare. Tocmai de aceea unu își permite să facă tot ceea ce face, fiindcă știe că nu va fi tras la răspundere. Herinean nu a citit decât 10 minute linkurile pe care i le-am trimis, iar după 10 minute a zis că Eu și unu am făcut evidente atacuri la persoană. Am acceptat să fiu pedepsit, ca să fie pedepsit și unu. Nu s-a întâmplat nimic. Abureală totală. Sat fără câini. Am zis, totuși că, de dragul site-ului pe care m-am format, voi continua. Numai că, încet-încet, începe să mi se facă greață de toate aceste mecanisme și toate aceste promisiuni neonorate. Se permit multe măgării, pentru că dacă ele nu ar exista, site-ul ar fi mort. S-ar comenta doar ghicitori. S-ar înstela 2—3 între ei, într-o plictiseală reciprocă, și atâta tot. Herinean, deci, nu și-a onorat promisiunea. Editorii, se fac că plouă. Unii îl susțin pe unu, alții nu se bagă în conflicte. Și uite cum acest site devine tarlaua unui șmecheraș de cartier, care, neavând nicio contribuție literară pe site, umple rubricile de comentarii cu clișee maneliste. Am niște sentimente amestecate. Uneori mă simt detașat de tot, fiindcă pe mine nu mă pot distruge rahaturile unui cocalar, dar când văd că se ia și de alții, mai ales de o doamnă, îmi produce, așa, un sentiment de dezgust... Am rămas mai mult pentru a le lua apărarea celor atacați. Dacă mâine Vișan ar decide să plece de pe Agonia, aș pleca și eu, fără niciun regret. Și cred că ar pleca și doamna Elena. Eu văd în Dragoș un om bun, un om creștin, un om cu familie. Un profesor, un critic, un om cult și generos. Îmi place să susțin un asemenea Om. Doamna Elena, la fel. O profesoară, o mamă, o soție, o pasionată de literatură. Oameni afevărați, nu clone, nu anonimi, nu travestiți literar. E ciudat și rușinos să vezi cum niște oameni adevărați, niște familiști, niște profesori, niște scriitori care iși asumă identitatea, sunt atacați de niște anonimi, niște clone niște travestiți literar. E ciudat și rușinos cum de sunt permise astfel de acțiuni. Dar ce nu e ciudat în ziua de azi?

cu o roată voiam să scriu. Cred că mă gândeam la altceva. Cu plăcere!

Un poem de 6 versuri, face valuri pe Agonia, provocând zeci de comentarii kilometrice. Eu zic că e de bine. Un text, dacă e prost, dacă nu transmite nimic sau dacă e scris mult prea bine, rămâne necomentat. Deci, textul de față are acel Ceva care îl face interesant, iar șefii Agoniei nu pot fi decât fericiți. E trafic pe site. Iată, de fapt, care e rolul comentatorilor maneliști. Să provoace discuții. Culmea e că pe aici unii fac și critică. Iar alții, sau altele, văd autoarea ca fiind un mascul. Show total. Trăiască Agonia! Beau o fericire și mă berez la maxim pe aleea pietonală din centru.

Dv sunteti foarte calda si sensibila in poeme, dar in actul critic aveti instrumentele, studiile si priceperea de a scrie ca un critic meserias. Cred ca multi ar vrea sa beneficieze de analizele dv competente. Daca merita, le puteti oferi o mana de ajutor. Pe mine m-ati comentat suficient, chiar v-am rugat de atatea ori sa va indreptati atentia si asupra altora.

acum a aflat și Dragoș de ce nu e bine să investești critic în niște clonați, în niște anonimi, în niște pretinși autori de poezie. Și acuma s-a mai elucidat un mister. E greu, foarte greu, să agăți cu texte de liceu, niște doamne respectabile din critica literară românească. Și nici cu textele scrise mai la maturitate, în care se imită autorii mari români, nu se poate. Așa că, soluția este una singură. Transformi Agonia într-un loc de agâțat, faci un pic pe deșteptul, că se vor găsi pe aici niște domnișoare în călduri, care să pună botul la... copii ieftine stănesciene și pornoșaguri de 2 lei.

va propun, doamna Papadopol, sa ii acordati prietenia pe Facebook si sa vorbiti cu ea la telefon. Ca sa nu va mai confunde cu un mascul. Sau puteti sa ii dati niste filme de la lansarea dv de carte, ca sa va vada si sa va asculte in deplinatatea acului narator. Apoi puteti sa-i faceti cadou niste carti de poeme, dar si cartea de studiu critic pe care ati scris-o despre mine. Amuzant, foarte amuzant...