șters

E un sacrilegiu să am eu ultimul cuvânt! Fierbe Mama Omida! Refresh, refresh. back, back, să scrie ultimul comentariu. Sf-uri peste SF-uri, acuze, simulacre, pensii, un intreg ghiveci. Ce o fi in capul Mamei Omida? Anonimi revoltaţi. Identităţi eşuate. Nenăscuţii copii ai lui Nichita plâng pe paginile Agonie. Unde eşti tu, Pussyyyyyyyyyyyyyyyeeeeeee!

O să folosesc şi eu, pentru prima dată, şmecheria lui Toşa, încâlcând regulamentul. Însă, nu voi acuza pe nimeni de nimic şi nu voi răspunde niciunul atac. Vreau doar să îl asigur pe Dragoş de prietenia mea şi să îl încurajez să facă ceea ce ştie el mai bine! Te salut, Prietene!

e poezie pura! Iar primul vers face trimitere la Biblie, la acel Cauta si vei gasi! Cauti raspunsul intrebarilor, te descoperi, te redescoperi, te redobandesti! Avem si o geometrie barbiliana in poem, avem delimitari metafizice, cuprinderi si necuprinderi. Ramurile pot fi personificari, umbra poate fi o absenta fara chip, o existenta difuza, obscura, in spatiul amintirilor despre un el, despre o ea. Copacul este speranta, pasul, unul mic pentru omenire, unul mare pentru calatorul dimensiunilor absolute, este raspunsul la toate intrebarile, calea catre dragostea la unisson. Ilie, Ilie... nume ce nu a cunoscut moartea pe pamant si nici in ceruri, intrebandu-se, mereu, cand e ziua lui...

tu ai intervenit in discutie si te-ai plans. Ma acuzi cumva pe mine ca postez numai pamflete pe site? Nici nu mai stiu de cand nu te-am vazut sub textele mele. Te deranjeaza postarile mele serioase? Rubrica de texte, atat pe versiunea veche, cat si pe versiunea noua, se acceseaza cu un singur click. Nu ai nevoie de notificari, trebuie sa iti deplasezi click-ul in acea directie. E un efort prea mare? Ce naiba? Aveam pretentii mai mari de la tine!

Asta spuneam. Ignorarea tuturor atacurilor si critica pe text. Sa nu-ti fie teama de niste premii de debut, date in spirit de marketing. Si nici de cele consacrate, date prin neprezentarea la concurs a celorlalti participanti, vezi cazul de la Botosani cand adevaratul castigator era cazut la pat si nu s-a putut deplasa. Sau vezi cazul acela cu scriitoarea aceea, care dadea la mumu tuturor barbatilor in poezie, apoi s-a pricopsit cu marele premiu. Iar marii critici din juriu nici macar nu citisera cartea, sarcina revenindu-i unui critic mai micut din Bucuresti... Gata, haide sa facem critica pe texte si sa nu raspundem in niciun fel atacurilor.

ca tu poti sa ignori, si mai dadeai si sfaturi pe acest subiect. Si, din cate stiu, esti unul dintre privilegiatii acestui site, nici nu mai stiu cate comentarii am lasat la textele tale. Ori, am observat ca tu citetsi mai mult polemici, iar textele le treci cu vederea. Ce, esti copil mic, nu vezi unde e rubrica de texte si unde e rubrica de comentarii?

mi-a zis Herinean, la telefon, că nu are nimic împotriva polemicilor, că sunt parte importantă a Agoniei. Atâta tot, să nu îi facem proşti pe aştia. Lasă-i să ne facă ei cum vor, că activitatea lor e contorizată. Noi să facem analiză pe texte şi, dacă descoperim şi alte cazuri de impostură literară, plagiate, etc etc, să le arătăm publicului. Deci, să nu cazi în capcana jignirilor şi să nu replici cu aceeaşi monedă. Ei asta vor, să sărim calul, ca să existe motive pentru scăderea nivelului. Deci, fii atent!

după cum am promis, eu nu mai răspund impostoarei, orice ar zice. Impostoarea a fost devoalată publicului. Şi ca o chestie, Dragoş, eu am argumentat, clar, pe text, unde se comite infracţiunea. Sper să vadă Herinean şi editorii că nu fac atac la persoană şi nu o consider proastă pe impostoare. Din contră, mi se pare o femeie foarte deşteaptă, care, uneori, precum în cazul de faţă, îşi pierde controlul. Te salut Dragoş!

tu realizezi ca am puterea sa-l demontez pe acest panglicar si sa arat in presa din Romania ce anume se promoveaza pe unele ateliere literare? Tu realizei ca am puterea sa le trimit unora Politia la usa? De dragul siteului nu o fac. De dragul unor prieteni care se bucura de ceea ce ofera acest site. Panglicarul se încadrează la Legile privind infracţiunile motivate de ură. Citez, din ghidul practic al Legii, articolul 4.3: "Există legi care incriminează discursul datorită conţinutului particular al acestuia. Conţinutul interzis variază mult: în unele ţări este sancţionat discursul care instigă la ură sau reprezintă o insultă la adresa anumitor grupuri. Alte interdicţii obisnuite se referă la discursul care denigreaza „onoarea” sau „demnitatea” unei persoane sau a unei naiuni. Pot exista, de asemenea, restrictii asupra anumitor subiecte istorice, cel mai marcant fiind exemplul legilor care interzic negarea Holocaustului sau glorificarea ideologiei naziste. Această categorie de discurs
este denumit
„discurs motivat de ură”.

pe tine ar trebuie sa te angajeze Radu Herinean, cu norma intreaga, ca psiholog criminalist si ce oi mai fi tu pe hartiile alea, fiindca banuiesc ca in viata reala e mai greu sa gasesti joburi la priceperea pe care o ai. Tu esti un expert al respingerilor pe la interviuri. Esti atat de priceput incat ai recunoscut ca esti panglicarul site-ului, cu toate ca nu era vorba despre tine. Chestia asta cu interviurile cred ca are legatura si cu idolul tau, Dolfi. Si el a picat un interviu, pentru lipsa de talent, iar apoi s-a razbunat pe cei care i s-a pus pata, devenind un geniu al dezastrului. Tin sa te felicit, totusi, ca esti o persoana reala si ai si texte bune, uneori. Tot la agatat gagici, evident. Fosta ta prietena scria mai bine ca tine, cu exceptia injuraturilor la adresa Patriei. Probabil că scriind mai bine decât tine, n-ati avut o viziune colectivizata. Măi Valeriu, pe fosta ta prietenă au am demontat-o literar, cu sprijinul preşedinţiei României şi al autorităţilor. Pe tine nu vreau să te demontez, eşti vai de capul tău, te chinui pe acolo pe unde eşti. Stai dreacu în banca ta că nu ai nivel pentru asemenea discuţii. Mai bine încearcă să demonstrezi ceva în lumea literară, fiindcă baţi pasul pe loc de ani şi ani de zile.

anonimul asta. Probabil si pentru ca era Nichita era berbec. Se vede obsesia anonimului pentru berbeci. Ma gandesc, dar daca Rodicuta asta o fi o tipa buna de tot care se da la berbecul din mine? O atractie asa ascunsa, cum declara mai demult, iar pe fata incearca sa ma intarate, ca intr-un joc al dragostei neimplinite. Cred ca e ofticata ca apartin unei alte doamne. Nu-i pot da nicio buata din mine. Doar un degetel. Si cu asta am incheiat definitiv discutiile despre aceasta Rodicuta. Sa ne intoarcem la lucrurile noastre.

naravurile impostorului sunt prezente si actual, in grupajul mistral, publicat in anul 2020. El nu se dezice de vechile obiceiuri. Metafora furata de la Nichita e in acel grupaj. Daca in cazul autorilor contemporani, poate manipula textele, le poate modifica, inducand in eroare cititorii cu privire la data publicarii, la textele lui Nichita nu ne poate pacali, fiindca au fost scrise cu mult timp inainte ca anonimul sa se nasca.

citeste reviste, preia alte si alte merafore, ale altora, isi modifica poemele vechi, introduce chestiile insusite, apoi isi foloseste ca alibi data publicarii pe site. Insa orice prost stie ca iti poti modifica orice poem, la orice ora, iar cand o faci, steluta rosie dispare. Si eu mi-am modificat poeme vechi de pe agonia, inlocuindu-le cu poemele revizuite ulterior si publicate in volume, iar asta nu inseamna ca poemele de pe Agonia sunt sursa iniţială de publicare, ci volumul în sine, înregistrat cu ISBN la BN. In orice caz, chestiile preluate de la Nichita sunt atat de evidente. Iar originalitata de care vorbesti, cu discursul sau poetic, al indragostitului, bla bla, chiar nu vezi ca preia stilul si ideile lui Cartarescu din volumele lui de debut? Ce naiba e original la acest anonim clonat, la aceasta Rodicutza care isi batea joc de cititorii Agoniei, anuntand lansari fictive de carte? O da, daca ar publica, ar trebui sa vedem o gramada de ghilimele, de genula celora folosite de Cartarescu la incadrarea textului pentru care a fost acuzat de plagiat de Cezar Ivanescu. Plagiatul se transforma, astfel, in intertextualitate. Traiasca ghilimelele! Bun, am zis ce am avut de zis, individul va avea ignore total forever and ever din partea mea, am vrut doar asa, sa afli si tu, sa afle si cititorii, cam cu ce se ocupa acest anonim clonat si travestit literar.

Fiindcă impostorul iși modifică textele, implementând ulterior ceea ce vrea în ele. Data publicării este irelevantă la un text care poate fi modificat oricând. Singura sursă de identificare este ISBN-ul. Se vede că textul a fost modificat, fiindcă nu mai are steluță de recomandare.

Dragoș, data trecută ți-am arătat cum individul l-a plagiat ideatic și metaforic pe Nichita Stănescu, în poezia Centric, din grupajul mistral. Imaginea aproape identică a zebrelor verticale e preluată din Măreția frigului, a marelui poet. Individul mai plagiază și altfel. Preia aproape identic titlul poemului Al meu suflet, Psyhee, de Stanescu, in poemul Ce-ai făcut cu viața mea, Psyheeeee. Preia jocul marelui poet cu îngerul, care a plecat cu aripi zburând, spunând că juca poker cu îngerul, numai ca să-l lase fără aripi. Și să știi că nu-l plagiază doar pe Stănescu. Metafora moartea în bikini îi aparține poetului Nicolae Popa și a fost publicată în revista Vatra, anul 2016.

https://revistavatra.org/2016/11/14/poeme-de-nicolae-popa-leo-butnaru-ion-dumbrava-andreea-voicu-si-alexandra-parvan/

Deci, ca să înțelegi. Acest plagiator fură idei de pe ici-colo, în special de la Nichita, le schimbă ușor forma, mai bagă câteva chestii porno ca să agațe gagici, și gata poezia. El folosește Agonia cu 2 scopuri. Unul de aparență agățare, ca o scuză pentru calitatea scăzută a majorității poemelor, iar celălalt pentru a testa dacă cineva iși dă seama de furturile sale ideatice și metaforice, înainte de a face pasul spre publicarea pe suport fizic. Însă, te asigur, un critic literar cu mare experiență, care l-a citit pe Nichita din scoarță în scoartă, l-ar prinde imediat pe plagiator. Să înțelegi, Dragoș, și de ce nu-și dezvăluie acest plagiator identitatea. Fiindcă, atâta timp cât nu apar poemele pe suport de hârtie, nimeni nu-i poate face nimic. E un anonim cu poeme pe un atelier literar. Le poate șterge, le poate modifica, poate dispărea oricând, fără să știe nimeni cine a plagiat și cine i-a înjurat pe cei care i-au descoperit furturile literare. Ti-am zis, Dragoș, eu nu îmi pierd vremea cu criticatul unor anonimi, dar dacă aș avea cartea unui astfel de hoț de poezie pe mâna mea, l-aș demonta piesă cu piesă, fiindcă ceea ce face el este de neiertat. Bun, am dat 3 exemple evidente în sprijinul afirmațiilor mele. Bănuiesc că nu se vor lua măsuri, cum nu s-au luat nici în cazul atacurilor la persoană ale individului, dar e bine ca lumea să știe că avem de-a face cu un impostor.

Nu intru în detalii, este bine așa cum este. S-ar putea și mai bine, către final, pentru a se crea o armonie perfectă, dar să zicem că e alegerea ta. Imaginea păturii e una care ne urmărește toată viața. Spre final, rămâne doar pătura cerului.

Versul cu tâmplele și versul cu nopții vis, au nevoie de acorduri corecte. În rest, n-ar fi rău. Se vede că le gândești mult, ai găsit o rimă interesantă cu lanț e, probabil ai nevoie de astfel de exerciții, să te abată de la diverse chestii. Pe undeva, te înțeleg. E ca și cum ai juca șah cu cuvintele.

Poemele tale le citesc când pot, le comentez când pot. Să nu te superi că nu am făcut mai mult pentru tine. Succes!

și pe Facebook, un poem scurt și cuprinzător. Am observat că e încadrat la texte religioase. Să fie iubirea poetului, prin poemele sale, singura sa religie după care se ghidează în viață?

Este foarte ușor să creezi un personaj, după ce citești cărțile altora. Apoi folosești identitatea acelui personaj în discuțiile cu alții, pentru a abate atenția de la cine ești tu de fapt. Nu uita că a imitat și scrisul stănescian, inducând în eroare zeci de persoane din mediul virtual. Tu crezi că socializezi, tu te deschizi, iar el exploatează orice informație pe care i-o oferi, pentru a construi decorul unei manipulări perfecte. Iți dă impresia că se împrietenește cu tine, apoi te va folosi ca pe-o unealtă, când vrea, cum vrea, împotriva oricărei persoane, dar mai ales împotriva celor la care ții, astfel încât el să pară singurul tău prieten. Eu știu de ce am ales să nu mai vorbesc deloc cu astfel de indivizi. Sunt foarte periculoși. Așadar, orice ai face, să ai mare grijă. Este posibil să-ți facă și niște complimente, să-ți aprecieze niște texte, pentru a se juca mai ușor cu mintea ta.