șters

fiindcă nu ești receptiv la sugestiile clare ale cititorilor de a-ți repara textul, eu unul nu te mai comentez deloc. Poate îți plac mai mult steluțele galbene și comentariile laudative, în locul unor comentarii menite să te ajute să progresezi. Adios.

în loc de rafacere

Mai există încă o contradicție majoră în povestire. Prima frază despre fericire: "Un corp seren și câteva raze de soare fuseseră de ajuns să-și amintească ce bine e să fii fericit", ne dă de înțeles că omul mai fusese fericit pe timpul vieții, fiindcă își amintește de această senzație.

Dar mai jos, autorul spune:"Zis și făcut, numai că la ieșirea din casă observă bucata neagră de pânză de deasupra ușii și atunci înțelese: prima lui zi de fericire coincidea cu prima zi de după moarte."

Ceea ce contrazice primul paragraf. Fiindcă omul mai fusese fericit pe timpul vieții.

Prea multe contradicții în povestire. Se impune o rafacere masivă, o mai mare atenție la detalii.

omul abia ce murise, avea pânza neagră pusă pe ușă. Și facturile, dintr-odată. nu mai vin? Mă gândeam aseară, că autorul ar fi putut veni cu o șmecherie, că alergând în parc, nu mai vede munții din jurul orașului. Sau că aceștia îi joacă niște feste, tremurând imaginea lor. În felul acesta s-ar putea inocula ideea că omul se află într-o altă dimensiune. Eu cred, în continuare, că povestirea se poate repara și că se poate veni și cu ceva deosebit. Chiar dacă autorul crede că nu scrie SF, povestirea este SF, cadrul fiind ficțional.

în loc de ococolindu-se

ci este în loc de ci de este

îmi cer scuze, trebuia să spun a doua oară. A doua oară când iese. Însă datele problemei nu se schimbă. Lipsește logica. Nu vede pânza prima oară (are două ocazii, la ieșire și la revenire), o vede a doua oară. De ce? Naiba știe. Eroare logică. Și nu e vorba că aș șchiopăta eu, ceea ce poate fi posibil, dacă așa zic criticii, ci de este vorba de niște reguli de bază în literatura SF: logică, claritate, precizie. Chiar și când lucrurile par mai puțin plauzibile, trebuie să existe o logică. Este absurd să spui că Asimov, de exemplu, trebuie citit cu ochii sufletului, ococolindu-se logica. Cred că, mai degrabă, ar trebui să te bucuri că te ajut să-ți repari povestirea, că ți-am citit cu atenție povestirea, chiar dacă am greșit un cuvânt. Într-un final, faci precum dorești.

Zici că a ieșit dimineața la alergat, a tras ușa după el, care s-a închis singură, că era, eventual, semiîntuneric pe hol, iar toți vecinii dormeau.. Și numai atunci când se întoarce de la alergare zărește pânza deasupra ușii și rămâne uimit... Așa salvezi logica textului.

Povestirea este scrisă destul de bine, limbajul e facil, natural, poate fi asimilat cu ușurință de oricine. Totuși, povestea nu stă DELOC în picioare. Omul nostru a ieșit afară, a alergat, a salutat oamenii, dar nu a văzut pânza când a ieșit la alergare. Nici când a închis ușa, nici când s-a întors de la alergare. În schimb o vede a doua zi. Nu are nicio logică. Dacă era mort, pânza trebuia să fie acolo de la prima ieșire și era imposibil să nu o vadă. Plus că în prima zi, când iese la alergare, se întâlnește cu oameni, fără ca nimeni să se sperie de el? Chiar nu îl vede niciun vecin, nicio cunoștință? Hai să zicem că dacă ar fi fost invizibil și imaterial, ar fi fost plauzibilă strecurarea lui printre lume. Dar el este material, interacționează cu materia, deci singura chestie care îl face să înțeleagă că e mort e pânza aceea. Și înțelege așa cu mare seninătate, fără să se șocheze... O reacție ciudată aș zice. Cum ciudat este și faptul că își amintește atât de bine atât de multe lucruri în viață, dar tocmai moartea nu și-o amintește. Din punctul meu de vedere povestirea nu stă în picioare, nu are logică. Plus că ideea a fost de atâtea ori folosită în SF-uri, că te întrebi cu ce vine nou autorul?

deosebit

registrul ales. Strigatul mut, racnind in tacere, sunt imagini ultrauzitate. Lupta cu neputinta, la fel. Ce imi place im mod deosdebit sunt primele 3 versuri din strofa a treia. Numai de bine!

PS.

Daca vreti sa aveti comentarii mai multe la poeme, ar fi bine sa va implicati mai mult pe site. Numai interactiunea intre membri poate face acest site sa supravietuiasca. Stefan Petrea a inteles asta, poate intelegeti si dv. Va spun asta fiindca simt ca aveti arsenalul necesar sa intrati in discutii elevate.

despre viata, poezie si anotimpul infinitelor drumuri care salasluieste in noi, generand o poveste la fiecare rascruce de ganduri... Am citit cu placere!

după ce am citit acest poem, dar și alte poeme, am simțit că aveți un model în umbră, care vă influențează scrierea. Am început să răsfoiesc prin bagajul meu de peste 10 000 de cărți citite și mi-am dat seama că îl aveți pe René Char în sânge, într-o variantă mai hardcore... Apoi, ca să mă reconving, am căutat să recitesc niște poeme de Char, și am descoperit stilul dv. în Afară noaptea e guvernată. Culmea, poemul lui Char era înscris pe Poeții noștri de, ghici cine? Gerra Orivera.

Sper că înțelegeți acum cu cine aveți de-a face.

dat fiind că în hiperspațiu

avea tastatura în fr, mama ei

în hiper-spațiul inimii
pentru o gură curată de gravitație

interesantă această implementare SF în poem. Dar întrebarea mea este: dat fiind c^çn hiperspaèiu se călătorește cu viteze superluminice, cum vine treaba cu gravitația? A cui gravitație? Acolo este o gravitație artificială, în mijlocul vehicolului superluminic. Deci, ar fi trebuit să puneți pentru o cură de viteză superluminică, cu trimitere la viteza gândului, la puterea imaginației, la vorbele lui Einstein despre puterea imaginației...

Deci?

Oricum, poemul are niște pasaje demențiale, acolo unde stăpâniți bine termenii.

că îmi scot celălalt Eu la atac. Demonul va fi necruțător... Și așa e atât de puțină lumină în spațiul acela claustrofobic...

și ai compus un poem frumos, despre toamnă, rimat și ritmat. Felicitări!

și era cât pe ce să mă păcălești. Eseul are și poezie în el, iar forma poate înclina balanță către un anumit gen. Ce-i drept, pentru poezie trebuie și ceva inedit. Proiectul continuă.

Ați pierdut foarte mult timp pentru a ajunge la final. Abia acolo e poezia. Eu v-aș încuraja să păstrați doar finalul. E suficient.

Cât timp - iar m-a înșelat androidul