șters

irigu-l, pe care îl văd ca pe o licenţă poetică, fiindcă nu ştiu dacă forma viitorului îl voi iriga se poate prescurta astfel în anumite zone geografice, pot spune că este un poem foarte reuşit. Parcă aş pune totuşi, altceva, de genul: şi dorul trece spre iubire digul. Ce părere ai în acest sens?

Lumina lunii în loc de lumina unui

Acea pecete de os fierbinte, sărutul, o metaforă originală, foarte expresivă. Un text cu încărcătură sentimentală, din care nu lipsește, iată, profunzimea trăirii. Aș scoate neființă de acolo, fiindcă nu știm exact dacă e tocmai așa. Cred că altă dimensiune e suficient, oferind multiple posibilități de interpretare. Comparația cu lumina unui ce se ascunde în lac, clipind mai rar în adâncuri, și ea, foarte reușită. Felicitări!

Interesantă această matrioșkă poetică pe care autorul ne invită s-o desfacem, pentru a explora conținutul. Sub toate straturile ființei, arderile, topirile, șoaptele, tăcerea, vibrația, dospirilr și, nu în ultimul rând, cuvântul, cel de la care a început totul, cel care dă sens și asigură continuitatea, drumul spre nemurire.

nu mă deranjează afinităţile, nu mă deranjează dacă dl Paşa e autorul favorit al lui Nanu sau invers. E firesc să existe gusturi şi afinităţi. Dar, oameni buni, arătaţi prin două fraze bine legate şi argumentate, de ce vă place un text, pe ce considerente. Argumentaţi.

fără o analiză din partea celui care face acest lucru, nu-l ajută pe autorul textului şi nu ajută nici acest site să crească dpdv literar. În regulamentul acestui site de literatură este scris foarte clar că "Steluţele (+) pot fi acordate de membrii cu nivel de acces mai mare sau egal cu 120 la textele pe care le consideră cu adevărat deosebite. Având în vedere că interesul unei persoane pentru un text este un act foarte subiectiv, o steluţă trebuie să fie însoţită de un comentariu elaborat despre motivele acordării acelei steluţe."

Înţeleg că toată lumea este obosită după ce se întoarce de la serviciu, înţeleg că sunt multe lucruri de făcut acasă, dar trebuie să facem un efort comun pentru ridicarea nivelului acestui site, iar cei care înstelează pot da un exemplu de pricepere şi dedicare, astfel încât comportamentul lor să fie urmat şi de ceilalţi utilizatori.

Ilie şi-a spus părerea argumentat şi a fost ignorat de dl. Paşa. Nu a fost o înfruntare sau un atac la persoană, a fost un comentariu pe text. Merita respectul cuvenit.

Ideile mari ne inspiră!

Acum, la o analiză la rece, e mai bine să-l îndrepte spre cultură, decât să-l întoarcă...

Ţânţarul

O idee, de prin baltă,
vrea s-ajungă-n sfera-naltă,

Şi, de-acolo, ca ţânţarul,
Să vâneze armăsarul

Şi, prin simpla pişcătură,
Să-l întoarcă la cultură!

---
ca să nu se piardă, cumva!

Ţânţarul

O idee, de prin baltă,
vrea s-ajungă-n sfera-naltă,

Şi, de-acolo, ca ţânţarul,
Să vâneze armăsarul

Şi, prin simpla pişcătură,
Să-l întoarcă la cultură!

ca să iasă un text metafizic, ba chiar transcendental. Înlocuieşte neuronii cu ţânţarii. Că, la câtă vegetaţie e în Paradis, trebuie să existe câteva roiuri pe acolo. Iar ăia, fiind sfinţiţi, au muşcături nedureroase, aşa cum te muşcă muşcatele când le priveşti!

trebuie asternut pe hartie, cu pretentia ca este poezie

autorul tinandu-ne o prelegere despre marile idei, ca si cum ar fi un guru din cartile motivationale. Comparatia, oricum, cu tantarii, cum ca marile idei ar fi enervante, sacaitoare, detastabile, e total nereusita

daca autorul ar fi spus ca este vorba despre marile sale idei, poate ca am fi putut sa luam in calcul experienta sa traumatizanta, ciudata, vampirizanta, cum ca el respinge marile idei care i ameninta existenta

plus ca avem o neconcordanta

ideile, la inceput, sunt de dimensiuni reduse, fiindca se face asocierea cu roiul de tantari

iar la final, chiar daca sunt mari ideile, tot un soi de tantari sunt, probabil o mutatie, niste tantaroi, ca in filmele horror.

textul este ridicol

de un banal rigor mortis

da, se nasc multe poveşti de genul acesta, fără să se ia în considerare adevăratul motiv, iar felul în care autorul a evadat pe firul propriei poveşti este demn de apreciat

textul este scris bine, cursiv, tragic şi amuzant în acelaşi timp

felicitări!

care atrage tantarii si face piscaturile excitante!

dar, sa nu uitam

dar, daca sa nu uitam acei autori masochisti, care, din lipsa de inspiratie, cauta, prin durere, sa o atraga, cu toate ca, nici aceasta asociere nu prea se potriveste cu poemul acesta, fiindca durerea e provocata din exterior

in concluzie, poemul pica din cauza neconcordantelor, dar ar fi interesant sa vedem analiza critica a celor care l-au recomandat, sa pricepem si noi, astia mai greu de cap, care sunt intelesurile ascunse...

Ilie, apropo, iti mai aduci aminte de Sangele cu celule fotovoltaice, parca e mai plauzibila acolo incarcarea energetica, nu?

aş fi tentat să scot în urmă

rămas mângâiere, direct, parcă sună mai bine

şi chiar şi la priveşte depărtarea, e cam explicit totul

oricum ai vorbit de plecare mai sus, plecare care înseamnă deja şi depărtare

ia să vedem

precum cântecul roţilor
rămas mângâiere
preţ de câteva clipe


şi gata, cam ăsta ar fi finalul

şi crezi că poţi face ceva cu repetiţia "mi-am", din versurile 3 şi 5?

scris sau plând, cum apare acum, în versul tău

ai foarte multe imagini reuşite în acest sonet, în special testamentul pe pielea lunii şi pasărea pe acre o respiri

foloseşti şi o licenţă poetică, marea de nocturn, în condiţiile în care, anterior, foloseşti noaptea şi bezna. Dacă ştim că e noapte, beznă, parcă nu aş mai vrea să însişti cu nocturnul, chiar dacă vrei să amplifici starea.

aşa că propunerea mea este pt versul 3:

pe valul taciturn mi-am scris ardentul

P.S.

Îţi şade mult mai bine când nu ceri comentarii şi te străduieşti să scoţi ce e mai bun din tine. Muncă şi răbdare, iată ce trebuie. Motiv pentru care am şi venit cu un comentariu... sper, constructiv.