șters
Verificat@cont-sters-2743
„<audio controls autoplay> <source src="https://www.ionutcaragea.ro/index_files/1.mp3" type="audio/mpeg"> Your browser does not support the audio element. </audio> M-am născut pe Google”
Cont șters
Am o sugestie. Cum ar fi dacă aţi elimina repetiţia ferestrelor de la final, şi aţi folosi o metaforă apropiată. de genul:
în care ferestrele dispar din toate cărțile OARBE
e pe gratis, of course
Pe textul:
„Anatomia granițelor " de Antonia-Luiza Zavalic
Acolo, la strofa a doua, cu dietele, mi se pare tras de par.
Iti ofer cadou un vers:
Aprind tacerea de sub etichete.
Nici scenariul "e de cand" nu-mi place. Poate ca e plapand suna mai interesant. Sau un alt cuvant de 3 silabe, care sa nu tradeze starea initiala.
vezi ca poti scoate un sonet f bun daca il cizelezi la strofa a doua.
Pe textul:
„Târziul teatru-şi joacă nins în plete" de Ștefan Petrea
Pe textul:
„despre facerea și desfacerea destinului" de Leonard Ancuta
Pe textul:
„Târziul teatru-şi joacă nins în plete" de Ștefan Petrea
Pe textul:
„Mozaic din nimic" de Ioan-Mircea Popovici
Vezi ca risti sa ramai fara cititori daca continui cu aceste strategii ieftine de atragere a autorilor in discutii. Nu este frumos sa te autocomentezi si sa cersesti comentarii.
Pe textul:
„Târziul teatru-şi joacă nins în plete" de Ștefan Petrea
SI chiar ca ma opresc acum. Nu mai vreau, am obosit!
Pe textul:
„despre facerea și desfacerea destinului" de Leonard Ancuta
"Pentru că orice text trebuie privit cu dragoste și înțelegere, nu cu greață (la urma urmei, suntem oameni, ființe superioare, care creează ceva înspre salvarea noastră și a umanității), așa privesc și eu acest text scris de domnul Leonard Ancuța. Citind, îi înțeleg durerile, tristețile, suferințele, de unde și frustrările care, uneori, răbufnesc în comentarii sau în texte. Nu este singurul care are ficatul și fierea în pioneze, nu este singurul cu dureri atroce care îi macină trupul și mintea, nu este singurul care se târăște în mizeria acestei vieți. Textul trebuie privit cu respect și compasiune, chiar dacă aș vrea, uneori, să văd autorul depășind această barieră a suferinței, să-l văd calm, senin, înțelept, luminos, bucuros, în ciuda tuturor porcăriilor prin care trece. Pentru că, peste tot și toate, există un Dumnezeu. Poezia este o cale sinuoasă, dificilă, de mântuire, de purificare, un adevărat catharsis. Se simte că autorul e sclav în propria condiție, negăsind portița de ieșire. O va găsi? Zilele crunte de beție îți pot amorți durerile, mai ai curajul să te ridici, să mergi mai departe, să înfrunți acest inamic nedorit... Se vede și din comentarii că autorul este un om singur, atât de singur încât îi place să vorbească despre propria poezie cu toți cei care îi ies în cale, să spună tot ce poate face el, pentru a se descărca, cumva, de traumele sale, pentru a da importanță propriei sale existențe. Textul e la granița dintre jurnalul personal și poezie, e direct ca exprimare, traumatizant, având și câteva metafore bine alese. O steluță virtuală și din partea mea!"
Pe textul:
„despre facerea și desfacerea destinului" de Leonard Ancuta
Iata comentariul meu de la poemul "mi-am luat un album de colorat stele negre", in care te-am apreciat!
"chiar daca Leo a fost destul de nepoliticos în trecut, pot să trec peste orice când văd o poezie de-a lui foarte bine scrisă, una în care empatizez cu suferințele poetului, cu singurătatea lui din care nu se iese cu avocat. Faină metafora muștelor, a pietrelor, a ferestrelor care licitează pentru pasărea măiastră. Nu doresc un mulțumesc, am spus-o ca și când aș conenta poezia unui autor necunoscut, mort de mult, dintr-o oarecare carte. Și totuși, fiindcă nu pot ignora faptul că este încă în viață, îi doresc multă sănătate și inspirație!"
Pe textul:
„despre facerea și desfacerea destinului" de Leonard Ancuta
Pe textul:
„despre facerea și desfacerea destinului" de Leonard Ancuta
Pe textul:
„despre facerea și desfacerea destinului" de Leonard Ancuta
Vai, am trecut d ela fericire, la întristare! Geniul Ancutza este de fapt un geniu pustiu in afara Agoniei. Si mai tragic este faptul ca GENIUL se plange ca i se imputineaza cititorii si pe Agonia. Adevarul este ca, daca nu ai avea nivelul de 120 si nu ai da stelute, succesul tau ar fi identic cu acela de pe Facebook.
Pe textul:
„despre facerea și desfacerea destinului" de Leonard Ancuta
Nu mai stiu cine a zis-o, parca Jonathan Swift...
Asadar, eu ma voi inchina voua, geniilor, ca-mi deschideti mintea.
Aproape ca-mi dau lacrimile de fericire!
Pe textul:
„despre facerea și desfacerea destinului" de Leonard Ancuta
Pe textul:
„despre facerea și desfacerea destinului" de Leonard Ancuta
Sunt INFORMATII VERIFICATE DE ADMINI.
Asa, ca, repet, ceea ce spui tu sau Leo, este IRELEVANT. NU aveti calificare, nu aveti competenta, nu aveti pricepere.
E CLAR?
Pe textul:
„despre facerea și desfacerea destinului" de Leonard Ancuta
Pe textul:
„despre facerea și desfacerea destinului" de Leonard Ancuta
Pe textul:
„despre facerea și desfacerea destinului" de Leonard Ancuta
De ce crezi ca nu ai succes in afara Agoniei? Fiindca nu le poti explica criticilor ceea ce vrei tu sa zici in poeme, iar ei nu-si pierd vremea sa analizeze niste nonsensuri.
Pe Agonia reusesti sa pacalesti 5-6 oameni, fiindca esti stelutar si ei asteapta de la tine sa le intorci gesturile, dar in afara Agoniei nu poti pacali pe nimeni. In afara Agoniei nici macar nu-ti poti vinde toata opera cu 50 de lei, ca sa-ti cumperi doua pachete de tigari. Incearca si tu sa vinzi o carte cu 50 de lei, ca sa pari mai valoros.
Hai pa, ti-am acordat prea multa atentie!
Pe textul:
„despre facerea și desfacerea destinului" de Leonard Ancuta
Pe textul:
„despre facerea și desfacerea destinului" de Leonard Ancuta
Pe textul:
„despre facerea și desfacerea destinului" de Leonard Ancuta
