Poezie
Acum înțeleg
in memoriam tatălui meu
1 min lectură·
Mediu
Fulgerul te-a străpuns
Și te-a tăiat în două?
De ce-ai căzut răpus
La pat?
Mâinile amândouă
Nu le-ai mai ridicat.
Þi-era tot una
Corpul jumătate, cu patul.
Și mâna
Þi-o mișcam cu macatul.
Dintr-un întreg
Ai rămas jumătate
Și asta pe moarte.
Ce năluciri vedeai cu ochiul sâng
Care sta nătâng
Privind aiurea?
Cu securea parcă despicat
Stăteai nemișcat
Jumătate.
Cu șerpii de chinuri legat
M-ai rugat
Din ochiul tău viu lăcrimând
Să-ndrept
Ce stricase natura în tine
Nedrept.
Durerea din ochiu-ți subit
Mi-a trecut în ureche
Cu nechezit
De sminteală, pereche.
Nu mai sunt om întreg....
Acum înțeleg
De ce sufletul mi-a rămas jumătate.
Cu tine-n mormânt, jumătate
Plecat-a odată cu tine,
Cealaltă, așteaptă pribeagă
Prin lume
Să se adune.
002544
0