Poezii

Floare frumoasa, ce mandra pe stanca stai pe un pumn de tarana, vezi sa nu cazi in valea adanca aruncata in hau de furtuna. As vrea sa te rup splendoare de sori sa te pun in vaza de flori, dar

Era o mica floare Cu nume LI HU LAN. Ea a gustat din viata Doar paisprezece ani, murind in grele chinuri taiata cu satarul. Crucificata-i fica Pentru-a salva o mama Si-un tata luati

Ce-i o pagoda, un loc de rugaciune ? E prea putin raspunsul. O muzica divina Din cer catre Pamant, o aripa de monstru, un brad cu-albastre crengi, trei colturi stranse-n chinga, cinci bete

In oglinzi de margarite Ondulate-n moi covoare, peste ape-ncremenite Nuferi pun stravechi stergare. Insulite mici, cochete, Printre unde tremurande, Strang alaturi in buchete Nuferi mari cu

Luciri de pagode, culori De fluturi, de piatra si flori. Forme stranii si dulci, perne de-arome ce-ndeamna sa culci pe brate, fragile copile frumoase. otul ma-mbata, ma-nghesuie-n oase. Si

Himalaie, coif de terra, Tu opresti cu ne-ndurare Tot ce misca-n atmosfera: Vanturi, ploi si zburatoare, Numai dragostea de-acasa, De iubita mea iubita, Te patrunde, se revarsa Printre

Mi-e inima aroma De lemn de tec, de brad, batand precum o scoica loveste-un galben bonz, taraganand o ruga in fumul parfumat al betelor aprinse. Am adormit in veacuri, sau lumea s-a

Dominat de poarta veche cu arcade prafuite. HO SI EN –ul se desteapta de prin case necajite. In culori de gri ce colbul le ridica de prin hauri Si le-amesteca cu azurul cerului lipsit de

Galben din oale e lutul, galben pamantul, galben e paiul de-orez, galben e omul chinez, galben e Budha de bronz, galbena haina de bonz, galben se-nalta palatul, galben de praf e

Ca o floare de mimoza pe un alb cearsaf de pat incretit si tuguiat, ca o caciulita roza atarnata-n varf de gheturi albe, ce se pierd in ceturi, Monte Rosa sta de paza printre crestele

Norii au zavorat cerul senin. Nu mai vin Pana la noi razele soarelui. Cerul limpede umbla haihui undeva, unde l-au inchis norii de mucava. Acum le pare rau si lor, norilor, care plang peste

Toamna alearga zglobie, zurlie, imbracata in rochii multicolore, saltate in hore nevazute. Ceruri mute si albe, i-acopera muntii – capete dalbe -, cu niste cununi diafane, si-n vai,

Bradul razlet, se tine semet si face pe grozavul. Cine mai are toamna, ca mine haina verde ? Se vede doar bine, ca haina ti-a ramas neschimbata, desi e patata si veche. Esti intr-o ureche ?

Cerul instelat nu s-a schimbat doua saptamani, dar deodat’ s-a intunecat. O smoala, ce dintr-o fermecata oala a iesit, a manjit cerul albastru-argintiu, acoperind luna, stelele mici ca

Oare ce peceti ai rupt Doamne in mine, cu tunetul lovind in tristele toamne ce anii le-aduna urland ? Ma simt sfaramat, gandul moare si curge incet desfacut. Silaba-n silaba intrata, limba

Copila mea deseneaza Hora Unirii. Face un cerc, pe care-l umple cu trei culori: rosu, galben si albastru. Pesemne ca ea si-a dat seama ca hora noastra este tricolora si ca unirea tuturor

Treceam prin tinereti de dor calcand covorul ce-nverzea, petale roz de flori de mar Se spulberau in urma mea. Si vara-ntreaga iar treceam Printre multicolore flori, Cu sanziene-n nopti

Mi s-a rasucit un gand, ca un tirbuson infipt intr-un dop de pluta, pe care l-a strapuns iesind pe partea cealalta. Si fiindca nu i s-a opus nici o rezistenta din partea celorlalte ganduri, a

Cartea mea de poezie peste care intarzie ritmuri rupte din altar, cu flori albe ca smantana ce zambeste din pahar, seara te deschid, cu mana tremurand de dor si vis si cu-n ochi deabea

O umbra de dor si de vis de pitic in zbor sagetat de cocor, acopera cugetu-mi mort ce nu mai spera nimic; corabie ajunsa in port. Ganduri amare ‘nputite zornaie-n aduceri aminte. Si-n

Clopote fierbinti de-atata planset de parinti agitate in balans de fecioara de clopotar trase pe sfoara. Vi s-a urcat temperatura batand, mestecand limba-n gingii daltuite, tintuite in

Nu pleca, opri-voi clipa, mortii-i voi taia aripa, scuturand de tine glia. Sa-nviem copilaria, sa uitam de tot si toate si-amandoi incet, in noapte sa pornim din nou cu steaua cand din ceruri

Dați-mi voie să mă prezint, Și nu mint Când vă spun că mă chiamă Crăița. Numele meu, cred că bagați de seamă, Vine de la o floare de gradină. Floarea, strengăriță, Iubește ca și

De sub tufele de laur, Ca să ia un pic de soare A ieșit tiptil o floare. Cine oare-i strengărița ? Ați ghicit, este Crăița.

CERUL Un prapure de-nmormântare Mohorât Îmi pare. O zdreanță cenușie, Lălâie, Peticită la-tâmplare Cu verdele, Cu roșul Cu galbenul Frunzelor Pomilor. PÃMÂNTUL Amestec de noroi

Fulgerul te-a străpuns Și te-a tăiat în două? De ce-ai căzut răpus La pat? Mâinile amândouă Nu le-ai mai ridicat. Þi-era tot una Corpul jumătate, cu patul. Și mâna Þi-o mișcam cu

Gâgâlicea mea de fată Este mândră şi-nțepată Dar se plânge că nu are Experiență, îndemânare Nici curaj sau ca nu ştie Dar de-o vezi în bătătlie Cu

Miresme de salcam Albastre – violet Sub cerul azuriu, maiestru alambicate cu fin parfum de roze, intens imbratrisate de-arome tari de pini, ce-acopera versantii cu dure pete verzi zgariate-n

Fata draga si buna, am mers impreuna pe calea vietii peste jumatate de drum pana acum. Hai sa intoarcem privitrea inapoi, si-om vedea daca amandoi putem merge inainte ca mai

Forte divine, oare de ce-mi dati putere sa-ndur mai departe povara umana de anii urcati, calcand in picioare dorintele sparte ? Cioburi de-avant, de iubire pocale, sticliri lucitoare adun sub

Raza de soare, raza de soare, ai plecat prin lunca haihui ca un copil al nimanui… Mi-ai intalnit iubita hotomane, dormind intre ierburi si broboane de struguri din vie si foi ruginite, in

Ai plecat cu norii, calatorii fugariti de furia vantului dincolo de rotunzimea Pamantului. Ai plecat cu soarele inrosit, rostogolit in oceanul infuriat in care, la apus s-a inecat. Ai plecat

Nu poti s-ascunzi lumina sub obroc nici timpul scurs sa-l pui la loc. Nu poti cara padurea toata-n car nici marea sa o pui intr-un pahar. Nu poti sa faci o gaura-n nimic, nici cerul sa-l atarni

Barcile iubirii s-au spart ingropate in nisipul anilor grei, cu prora crapata, unde fac de cart leganat cu ganduri din fibre de tei, de amintiri ca mierea pe rani de traire, ce-astupa si pupa

Vino in padurea de liliac, unde mugurii, poc, poc, se desfac si se aduna in ciorchine ca niste roiuri de albine. Sa vezi cum se-nfrateste ram cu ram, culorile, buchet de-acelasi neam, si sa

Tata, m-ai strigat odata, de doua ori… Erai intr-o padure de culori tomnatice. M-am trezit pe dinauntru In tipatul tau si cu miscari neindemanatice am dat sa intru in padure. Am traversat

Privesc cum dormi o dulcea mea copila cu chip senin si fata relaxata, cu respiratia usoara, parfumata, tinandu-ti capul greu pe mana de sibila. O dormi copilul meu in liniste si tihna, caci

Cartile legilor si-au scuturat foile Ca niste frunze moarte. Au ramas numai miezurile in cotoare. Toate legile scrise pe hartie velina Sau pergament, pe hartie de ziar sau table de lemn, au

Un plin care se goleste, un gol care devine plin. Minunata jucarie antica. Plinul vietii se imputineaza treptat, trecand bob cu bob, fir cu fir, in golul faptelor care se implinesc. Viata nu

M-am intors in trecut si toate locurile erau ocupate de cronicari de profesie. Mai se vedeau pe ici, pe colo, un poet, un prozator, un dramaturg, dar nu se distingeau unul de altul. Am