Constantinescu Gabriel

Este real.

Orice poveste despre mama sau despre tata, oricum ar fi fost ei, buni sau răi lasă o aură de mit și pentru cel care scrie dar și pentru cititor. Nu l-au ucis comuniști, l-a ucis alcoolul, l-au terminat moral picătură cu picătură. Mi-a plăcut.

Libertatea de exprimare nu are cum să fie decât absolută. Sărbătoarea LSBT(lesbiene, gay, bisexuali, transgender) la muzeul tăranului român? De ce nu la operă sau mai bine în parcul acesteia. Hai să fim serioși și să admitem că bătaie mai mare de joc nu putea exista, dar poate că asta se și urmărește. Înțeleg, toleranță, înțelegere și dragoste pentru aproapele tău dar orice manifestare trebuie să aibă și o limită a bunului simț, pentru că aici nu este vorba de greci, romani ori turci ci de sacralitatea tăranului român care avea mai rar apucături homosexuale iar dacă le-a avut tot din import au fost și ele aduse. Dacă LSBT ar fi evoluat în casa poporului probabil nu ar fi fost nici o supărare.

Îmi place foarte mult limbajul arhaic al locului de baștină pe care îl folosiți cu pricepere și care prin dumneavoastră ar putea reînvia, nu mai vorbesc de obiceiuri. Spre exemplu moroanțe pare un cuvânt uitat de timp care nu apare în nici un dicționar și care nu știu dacă se mai utilizează în prezent sau se vorbește doar local, iar bundă în dicționare apare ca provenind din maghiară ceea ce nu mi se pare chiar exact. "Veșnicia s-a născut la sat"spune marele nostru scriitor Lucian Blaga și cred că doar prin obiceiuri și limbaj ne păstrăm istoria nealterată și identitatea națională. Mult succes, încredere și inspirație pentru ceea ce v-ați propus.

Povești pline de viață, din vremuri ce nu trebuiesc uitate ci mereu reamintite. Cezar, armăsarul care nu știe de bici, piersicile ce se coc mai târziu, de le zice moroanțe....imagini ce nu trebuie să piară.

D-l Tomescu,

Vă mulțumesc pentru citire și semn, textul acesta este un preambul pentru o lucrare mai amplă care să vedem ce o ieși. Cu respect.

Dialoguri inedite rostite odat', cândva. Clipe de istorie filmate cu multă pricepere.

George Dumitru,
Vă respect părerea chiar dacă este puțin provocatoare și deloc constructivă ba chiar dimpotrivă. Textul meu per ansamblu are cu adevărat o tentă retrogradă impusă dar în altă direcție și nu in frazele pe care le exemplificați dumneavoastră. Sunt multe activități care te pot face după o zi încărcată să cauți odihna după ...“ o zi lungă, plăcută, dar istovitoare”, inclusiv scrisul dar și prostituția cea mai veche meserie, antrenamentele fizice, o zi de plajă etc. Și sexul este atunci retrograd pentru că făcut în exces îți poate da aceleași stări amestecate. Pentru “în goana zilei ce se curmase“ și etc
etc etc » no comment

..alungându-le în felul acesta pentru totdeauna ... din mintea mea. Cred că trebuie explicitat astfel sau cumva pentru că altfel fraza poate trimite cititorul în nedorite direcții. Text plăcut, sincer, curat, un inedit poem în proză.

Un text fermecător cu personaje memorabile! Poștașul și mama Angela bineînțeles, copiii sau îngerii, leagănele sau hologramele, Maria sau visul de o viață, oficiul poștal, scrisorile, casa părăsită, spiritele perene.......

Stimată doamnă,sunt onorat pentru vizită, pentru apreciere dar și pentru sfaturile și sugestiile utile care îmi dau imboldul ca în viitor să continui cumva această povestire pentru că ar mai fi multe de spus pe această temă. Spre exemplu m-am gândit ce s-ar întâmpla dacă aș rămâne undeva prin câmp, iarna, fără bani dar aproape de șatra țigăncii din prima parte a povestirii de mai sus....

Cum reușești să transformi un fapt oarecum banal în momente de neuitat, în imagini cu personaje vii, fermecătoare. Știi să te apropii de cititor iar la acest text se vede acest lucru și din numărul mare de vizite care s-au adunat în dreptul titlului. Oamenii fiind atrași nu numai de stele ci de calitatea deosebită a scriiturii. M-am uitat la biografie și am citit cu stupoare că scrie acolo "nimic semnificativ" și nu mai pricep nimic pentru că ce oare poate fi mai semnificativ decât astfel de texte scrise cu talent și cu pasiune. Succes în continuare!

Ema, îmi place foarte mult cum scrii și nu mă refer doar la acest text, mă refer în general la tot ce am citit scris de tine până acum. Ai un talent deosebit în arta descrierii, pe care o aplici simplu și inteligent reușind să creezi imagini de vis care nu sunt la îndemâna oricui. Ai un scris clar prin care m-ai prins repede transformându-mă în cititorul tău fidel. La această frumoasă poveste începutul, după părerea mea are puțin de suferit datorită amalgamului de personaje care apar pe hârtie dintr-o dată, fără o pregătire prealabilă iar acestă scăpare m-a cam pus în încurcătură. Spre exemplu următoarea frază
"Așa cânta Giani. Nu e ceea ce cred eu, mi-ar plăcea să cred că amintirile se pot duce cumva, dar nu e esențial, eu privesc râul și când nu mi-e frică de el că va inunda etajul inferior al casei, mă gândesc la Giani și la felul cum a sfîrșit el"
nu cred că își găseste locul așa repede în frumoasa ta proză este prea devreme chiar dacă vrei să reprezinți direct gândurile pe care le aveai atunci privind pe geam și trăgând din țigare. Pusă mai încolo, poate chiar spre sfârșit această frază devine importantă și utilă per ansamblu. Acolo Gianni este doar un nume aterizat din senin într-un amalgam de alte nume descrise sumar care poate dezorienta cititorul punându-l pe moment în încurcătură și acesta se va întreba ca și mine poate, de unde o mai fi apărut și Giani ăsta.
Altfel, proza ta, felul cum scrii și ce scrii merită numai aprecieri.

Ioan-Mircea Popovici, vă mulțumesc pentru aprecieri și mă bucur cu atât mai mult pentru că este primul meu material postat pe acest site iar dvs. ați scris primul comentariu.