Poezie
Ultimul fulg
1 min lectură·
Mediu
Privesc cu atenție, un ultim fulg
Mic și strălucitor
În lumina soarelui orbitor
El , împreună cu alți fulgi mai vin
Uneori, si când cerul e senin
Nu se îndură să plece
În oaza lui rece
De sus, din înalt
Mai face câte un salt,
Urmărind o femeie
Fără ca în cale să-i steie
Se duce după un copil, care râde,
Cu poftă când îl vede
Și-ar vrea , pe el, mâna să pună
Dar… o zână bună,
Nu-l lasă,
Îl trimite la mama lui, ce-l cheamă acasă.
Se-așează la o mașină, pe capotă
Ca ceva de preț, ca o mică dotă
Dar mult nu stă
Are în el o spaimă, din care
Iese, doar să se ascundă de soare
Care, îl tot mângâie cu blândețe
Și-l lasă să se dezghețe
Într-un joc plin de tandrețe
Și ca apă el ar sfârși
Dacă la timp, nu s-ar dumiri!
Așa, într-o zi, cu soare, se plimbă el,
Fulgul cel mic și blând ca un miel
Si-amândoi albi, ca mama lui neaua,
În acest sfârșit și început:
De iarnă și de primăvară.
28 02 - 1 03 2011
001.146
0