Poezie
Zi de iarnă (15 ianuarie 1850)
Poem dedicat lui Mihai Eminescu
2 min lectură·
Mediu
A fost o zi de iarnă
Poate, ca altele
Mai mult, sau mai puțin geroasă,
Cu omăt pe casă
Și pe jos, pe pământ ca o plapumă pus
Nu se știe,
Nici nu s-a scris și nici nu s-a spus!
Când, am primit noi românii un dar
Copilul, cu nemaiîntâlnitul lui har
În a găsi și a struni cuvintele
Și a izvodi rime pereche
Și el, mereu nepereche
În acest colț de lume
El e, cel ce ne-a dat
Lucrul cel mai de preț, mai bogat
Pe care l-a găsit și l-a luat
Din vechi hrisoave
Din povești, din snoave
Împrăștiate în toate colțurile țării
Ajungând, purtat de un dor
Și la marginea mării
De unde ne-a spus:
Să nu dăm uitării
Bunul ce ne-a lăsat,
Ce seamănă cu o nestemată:
Frumoasa noastră, Limbă Română
În care se scriu, se spun și se-ngână
Tot ce acest popor în a sa istorie adună
Și lasă,
Fiilor săi de-acasă
Lângă ea rămași
Și celor de pretutindeni, ajunși.
Toți să mulțumim
Atât cât trăim:
Celui de Sus,
Mamei, care l-a adus
Și acestui Sfânt Pământ
Care l-au zămislit
Pe el, Craiul acestui grai
Și-al nostru, al tuturor, de peste tot,
EL, Poetul născut în Þara de Sus
Botezat mai apoi... după Fiul Iisus,
Mihai !
9 ianuarie 2011
Galați
.
001.536
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 217
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 46
- Actualizat
Cum sa citezi
Constantin Popa Istrițeanu. “Zi de iarnă (15 ianuarie 1850).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-popa-istriteanu/poezie/13967153/zi-de-iarna-15-ianuarie-1850Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.