Poezie
Când cade o STEA
In memoriam- LAURA STOICA- la 4 ani
1 min lectură·
Mediu
Când cade o stea, plânge și cerul
Cu lacrimi fierbinți, ce-alungă iarna și gerul
O clipă nefastă venită din noapte
Acoperă glasul copilului ce încă se zbate,
S-ajungă din oaza ascunsă în tine
Să vadă și el, o clipă, raze ale Luminii Divine.
O frunte cu ochii ce forma abia că și-o iau
Se uită din tine spre cer, spre o stea
Ce este a lui, și a ta.
Cu cântul din tine rămas în adâncul din el
Alături de tată a fost jertă de miel.
Prin nume destinul ți-a dat și mult și puțin
C-așa este viața cu bine și chin.
Uneori, sorții de noi nici nu-i pasă
Din brațe în drum ea ne lasă
E drumul durerii parcurs în grabă de noi,
De tine, de el, de fructul din voi.
Acum când cerul plânge cu pale de vânt
Fărâme din voi, se-adună în adâncul mormânt.
Acesta-i destinul ce doarme cuminte într-o stea
Și vine pe rând, să ne mângâie să ne ducă degrabă la
ea.
10 martie 2006
001.508
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 170
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Constantin Popa Istrițeanu. “Când cade o STEA.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-popa-istriteanu/poezie/13932186/cand-cade-o-steaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.