Gând despre epigrama actuală

E ușor azi, mai ales
Că nu scotocești prin DEX,
Vrei catrene de succes:
Conjugale...Soacre...Sex !
(Tataia)

Sex... Amante... Soacre... Mame...
Musai să gândești intens
Ca aceastei epigrame
Să-i găsești cumva un sens.

Tataie, vă înțeleg (totuși...), exagerăm întrucâtva, dar de politică, la un paregzamplu, nu v-ați săturat?

Poate că aveți dreptate
Și vă spun curat, măi vere(?!):
Sunt dorințe defulate,
Iară moda asta cere.

Sunt uluit de epigrama-ți sacră,
Iar conținutu-i m-a lasat perplex,
Matale-n mod normal, nu mai ai soacră,
Deci, e firesc, să cauți înspre sex.

Sunt uluit de epigrama-ți sacră,
Iar conținutu-i m-a lasat perplex,
Matale-n mod normal, nu mai ai soacră,
Deci, e firesc, să cauți înspre sex.
(Van Gogu)

Să explic problema nu mi-e greu
Și observ că nu-i ceva complex:
Soacra - a iertat-o Dumnezeu
Iar pe mine m-a iertat de sex.

Preopinentul meu și-a luat pseudonimul Van Gogu

Nu am mirarea cum să mi-o exprim
De ce pe Van Gogh și-a luat pereche
Și nu-mi explic acest pseudonim:
O fi rămas și el într-o ureche?

Îți mulțumesc maestre bun și vechi,
(Umorul fin, pe nimeni, nu omoară),
Când numai răul se aude-n țară,
La ce mi-ar trebui doua urechi?

Îți mulțumesc maestre bun și vechi,
(Umorul fin, pe nimeni, nu omoară),
Când numai răul se aude-n țară,
La ce mi-ar trebui doua urechi?

Iau remarca ta drept glumă;
Știu - știința de-o cutreier
Că urechile nu-ndrumă,
Ãla se numește creier !

Preopinentul a părăsit pseudonimul Van Gogu pentru Iorgovan

Ai adoptat nickname mai nou, se pare;
Nici cel de-al doilea nu l-ai nimerit
Că amintește de acela care
Cu Constituție ne-a procopsit.

Nici cu nick-name-ul vechi nu mi-e rușine...
Când Constituția e doar o lege,
Pe care-o-ncalcă orice om \"de bine\",
\"De rău\" sunt, orice nume mi-aș alege.

Tataia, ne-amăgești în van,
Și ne spui asta cu mult har,
De vină nu e Iorgovan
Ci cei ce-o poartă-n buzunar.

Tataia n-a greșit defel,
Aproape-i drept ce ne vorbește,
Cu sexul eu o duc ca el,
Dar soacra încă mai trăiește.

Abia acu\' m-am dumirit nițel,
(Cât numa și-am înfulecat sarmali),
Dacî semnam vriun ghiers cu \"Păstorel\",
Matali-ai fi crezut cî îs Becali?

Tataia, ne-amăgești în van,
Și ne spui asta cu mult har,
De vină nu e Iorgovan
Ci cei ce-o poartă-n buzunar.
(Milos Petru)

Atac pe-aceia, cu venin
Ce comportare au abjectă:
Ei Constituția o țin
În buzunar dar n-o respectă.