Constantin Gabriel Obreja

Copite de cai înspumați pe câmpul luptelor grele. Se adună prin iarba sângerândă de vântul cu stele. Noi doi flămânzi de iubire sorbim picătura nopții. Si ne închinăm existența pe câmpul de

Simt Dunărea cum se coboară la tine în poala sufletului tău. Iubirea toată mă renaște în fiecare clipă a lui Dumnezeu. Azi voi putea să te ating cu o sărutare în vânt de zmeu. Apoi să plec pe un

Am dăruit regatul sufletului meu, unui sărut de țărm si mare. Eram atins de un ideal, ca voi iubi nebun din stele căzătoare. M-am răsucit în visul nopții, când munții ascundeau toți îngerii

Te aștept să ne întâlnim printre îngeri solitari. În fecioria ta rămîi o sfîntă, în ruga Ursei mari. In mine apare un nou surîs de verde primăvară Se naște în inima din mine în fiecare

Te-am legănat în visul meu, precum se leagănă trestia pe ape. Eram uitat de Dumnezeu, când m-ai găsit lângă o mare aproape. M-ai ridicat în zbor de pescăruș, zburând apoi cu mine peste timp.

Au trecut peste mine ani mulți ai destinului meu, Clepsidra vieții mele s-a golit acum de amărăciune. Singur pășesc prin lume fără să mă văda Dumnezeu. Calc nepăsător fără să-mi pese pe fiecare

Poarta visului meu se deschide în fiecare noapte. Patul de fân așteaptă sărutul fierbinte și gândul de șoapte. Păsările cântă în raze de stele și lasă umbre pe ape. Luna plină a nopți privește

Sunt vinator de clipe petrecute lenga tine, Neanturi vii se rascolesc ades in mine, Trec anotimpuri peste timpurile mele, Vad trandafirii cum se-nghesuie printre stele. Nebulatori de vise in

Sîngele tau negru ma fierbe în paharul de vin, Roșul trandafir se pierde în vînt și destin. Visul albastru vine în noaptea cu lună plină, În jurul tău se ridică o undă lina de lumină. Glonțul

Mi-am trezit visul din lunga visare, Goana de valuri mă aruncă în mare. Razele luni se pierd mutein adâncuri, Doar simfonia din mine mă sărută prin gânduri. Zboară cerul prin noaptea cu

Mă las îmbrățișat de vînturile toate, zăpada înghite toată tinerețea mea. Mă imbăt cu albul violet al nopților curate, eu singuratec fug din calea ta. Simt vraja înghețată în mine de când mă

Am tremurat de plăcere în vâltoarea șoaptelor tale, Fire de iarbă rămân agățate sublim în părul tău mereu, Din mângâierea coapselor de catifea mă pierd in tine agale Te lovesc în adâncul

Picură noaptea din stele, vorbele goale se pierd în zorii de zi. Þi-am atins carnea în zadar, sufletul tău doarme în ziua cu ploaie, Iartă-mă că las valul de mare, să treacă pe lângă credința de

Bate vantul în frunze vii, focul soarelui peste vii. Ingerii pun vin in boabe, se vand struguri pe tarabe. Pruncii dorm in cuib de fân, cu parfumul tau din sân. Florile de câmp în soare, inima

Soarele a fluierat peste valuri în mare, Þărmul așteaptă urmele tale să atingă ochii mei. Am trezit albatrosul singuratec în roua nopților stelare Tu stai ascunsă dincolo de un val de

Am să pun pod peste furtuna din mare, Și-am să trec nepăsător peste ea. Nu pot atinge liniștita zare Fără să fac vânt în foc de inimă rea. Am picurat sânge în paharul cu vin. Și vreau

Te-am sărutat în raza unei stele, eu devenit un cerb ce aleargă printre ele. Erai lumină pentru gîndul bun, izvoarele de vânt mă îmbracă în nebun. Mireasă mi te fac în zborul meu, lumina ta mă

Mă rog de fiecare dată să nu mai pleci de lângă mine. Să cadă pletele de sălcii în ape limpezi de cristal. Să nu te pot uita cum ai lumina stelelor pe tine. Cum gândul tău de a mă iubii devine

Vin călăreții pe cai înspumați, Dorm șerpii în iarba uscată. Vin liliecii orbi, întunecați. Roua plânge pe frunza plecată. Cerul se apleacă sub raza de soare. Gândul cel bun e păstrat la

Pas din pas din pasul zării, glas din glas din glasul mării. Vânt de vânt din vânt pe ape, gând de gînd să-mi fi aproape. Zbor din zbor din zborul meu, dor din dor din dorul greu. Vin din vin

Treceam cu gândul peste un pod de nori. Vroiam să te ating cu un parfum de flori. Eram grăbit ca să ajung până la tine. Să te sărut de dor, să te iubești cu mine. Dezbrac copacii de lumină,

Vin pirații de pe marea eternă, au corăbiile pline de aur însângerat. Femeile sclave cu lapte la sân își mângîie pruncii cu lacrimi și suflet curat. Căpitanul cu ochii de vultur se apleacă spre

Coboară barca de pescari, plutind pe Dunărea Albastră. Vreau să aprind un foc în mare, să cânte pasărea măiastră. Și din adâncul mării liniștite să apară în voalul de mireasă Sirena mea cu păr de

Vroiam să te sărut!Dar tot fugeai de lângă mine, Păcatele rămân întinse pe sfoara vieții mele. Le-am tot spălat în apa suletului meu. Vroiam sa te sărut!Dar frică îmi era de Dumnezeu! Am