Texte în proză

Stropii de ploaie loveau sacadat acoperișul de metal. La fel ca în mai toate nopțile lungi de iarnă, stătea întins, privind în gol tavanul înghițit de intuneric. Mintea, golită de spaimele și

Era o zi de iarna, cu dulci insertii de primavara, ce strapungeau cerul violent de fum si praf de deasupra Resitei , care inlocuia de mult, cerul locuit de ,,sfinti\'\' al bunicilor nostri. La ,,

Sunt plecat demult de acasa. Nu stiu unde am stat, cine am fost sau daca am fost…..crampeie doar….mireasma padurii, o lumanare aprinsa alunecand lin pe râu si zâna mea cu ochii cât o mie de

Noaptea e afara in strada. O aud cum latra gutural.O simt. E in spatele meu, nu vreau sa ma intorc. Nu ar avea nici un sens. E dejà in mine. Sau eu in ea. Totuna. Noaptea e goala, eterna,