Constantin Enianu

Mulțumesc, Valentin, pt sugestia pertinentă, însă nu mi-am propus în acest text de a fi exhaustiv asupra \"fenomenului Degas\", ci doar de a sublinia \"calea\" spre Expresionism a \"paletei\" pictorului.

Mulțumesc, Aurelia, pt. trecere prin pagina aceasta de autor,pentru aprecieri și sugestia gramaticală. Dar, aștept să vină Siretele s-o șteargă, acum cu \"codul roșu pt inundații\", întrucât sare steluța roșie dacă umblu la text aici. La mine în PC am corectat deja. Grșeala e \"din nebăgari di samî\", nu din \"lacunî din neștiințî di carti\"...
Cu stimă și bine ai venit printre agonici,
un șoldovan cu limba latî.

*Mihai,\"castigul\" e reciproc, multumesc pentru trecere si comentariu.
*Paul,am nonsalanta pro-baroca sau pro-rococo (care, se pare, dau si valenta acestui text)pentru a fi pe fagasele ortografic,ortoepic, morfologic etc. ale limbii romane. Obsevatiile din comentariu raman totusi pertinente, si nu ma absolva de greseala de a nu cantari orice cuvant inserat in materialele pe care le postez aici. Iar pentru ca recunosc greseala, inseamna ca mai am o sansa de a fi bun si nu... corect. Promo: Urmeaza alt artist baroc sa prezint cu \"ajutorul\" lui \"Simon Shama\'s Power of Art\". La care m-am straduit mai multisor in corecturi, zic eu, dar tot cu nonsalanta caracteristica...
cu stima,

Arta dacă nu e delectare altruistă, e scormonire cibernetică ce alterează biata ființă umană. de aceea, poate, de ieri Bill Gates, părintele Microsoft-ului s-a dedicat binefacerilor (răscumpărărilor) umane... Dacă iubire nu e, artefact e mcu certitudine...

daca Poezia e revelatie, e indubitabil ca poetul sta la dreapta Domnului, iar restul e doar manuire a Sa...
felicitari, \"lup tanar\", pt acest acest material/spiritual sintetic despre un poet care prin tine dovedeste ca mai sunt din cei ce Sunt, chiar daca se mai zice si \"sînt\" la \"sunt\"... oricum e \"sînt și ferice\" sa intalnim asemenea desfasurari de Gandire.
cu pretuire,
ceni

deh, tot \"dulcele stil clasic\" parca te prinde mai bine, bade Ioane ! Dar, cu mici atentii la prozodiile acestuia... Am trecut si pe la \"atelier\", dar avea geamurile sparte, si mie imi e cam teama de vertij...
bine ai venit printre agonici !
cu stima,
ceni

sensibilitatea mea este alaturi de tot ce poate fi fiinta, iar tu trebuie sa treci pe langa mine fara a ma considera ca existent. ce conteaza cand nu esti.conteaza ca eu te consider ca fiinta.

cand mi-a dat un cognac mic Daniel Corbu, am fost foarte incantat ca l-am citit pe Ion Creanga. dar el ma invata ca sunt multe de invatat despre problemele literare romaneti. i eu il cred...

Cu puțin timp înainte de moarte, împăratul roman Galerius cuprins, se pare, de remușcări, a dat, la Serdica (Sofia de azi), primul edict de toleranță a creștinilor, făcut public la Nicomedia, la 30 aprilie 311, cu doi ani înainte de cunoscutul “Edict de la Milano” al lui Constantin cel Mare. Edictul lui Galerius proclama libertatea de credință și egalitatea în drepturi pentru creștinii din imperiu. Constantin cel Mare a rămas cunoscut până în timpurile noastre mai ales pentru Edictul de la Milano din anul 313, care marchează intrarea în legalitate a religiei creștine pe întreg cuprinsul imperiului, pentru prima oară în istorie, precum și pentru organizarea Primului Sinod Ecumenic de la Niceea în anul 325; aceste acțiuni sunt considerate factori majori ai răspândirii religiei creștine. Reputația sa de primul împărat creștin a fost recunoscută de către istorici începând cu Lactanțiu și Eusebiu de Cezareea până în timpurile noastre, deși în mediile neortodoxe încă mai există dispute cu privire la sinceritatea convingerilor sale religioase. Acestea ar fi fost alimentate de suportul pe care l-a arătat în continuare zeităților păgâne, precum și faptul ca s-a botezat abia spre sfârșitul vieții. Așadar afirmația dumitale, Adrian, cum că zeitățile păgâne își mai fac loc în anumite inime, bântuite poate de nostalgii politeiste, e plauzibilă. Drept pentru care subscriu afirmației Rabinului: și tu ai dreptate... Dar, cine ia textul meu drept sursă științifică pentru vreun doctorat, poate fi victima unui chix. Eu scriu aici pe un sait conotativ-artistic, nu denotativ-științific.
cu stimă,
ceni

toti suferit de complexul lui Anteu, dar va puteti elibera citind \"pegas anteic\"...

ce simplu sunt cand stiu ca port zdrobirea raului zdrobind pe mort

sa gasim cuvantul ce exprima Adevarul !?! pot exprima doar o exactitate: singura coloana din templul zeitei Artemis, a vanatorii, identificata dupa unii \"autori\" si cu Selene dupa ce Apollo a facut cica o \"executie\" (specialistii pot sti pe cine a ucis...),cand am vazut-o (coloana), avea un cuib de pasare in capatul de sus... multam, Petre, pt comentariu la acest \"text fierbinte\".
cu stima,
ceni

verific si am tot verificat,Adrian, de aceea am mentionat ca zeitatile greco-romane au caracter metamorfic, adica se transforma continuu... De ex: Artemis poate era vreo \"impusca-n luna\", fiind vanatoare de lumina imprumutata de la soare... etc. Iata concluzia, ca sa nu dau in balbaiala. \"Poezia\" acetor zeitati cu metamorfozele lor a dus de la Politeism la Monoteism, poate si din necesitatea reducerii ochilor si urechilor la mai putine vederi si auziri de informatii redundante. restul are nevoie de o relaxare... de weekend. iti multumesc pt trecere pe aici si comentariul pertinent, de specialist.
cu pretuire,
ceni

1. Nu sunt aspecte certe asupra originii orașului: se pare că Veneția s-ar fi născut ca urmare al fluxului de refugiați care au abandonat câmpia padană sub amenințarea invaziei longobardă din nordul Italiei în anul 568 D.Hr., dar dacă în Irlanda „ oameni mai documentați”, ce putem spune noi ? Sursa e clară: „650 B.C. (before Christ)”. Eu am citat ca să am un subterfugiu „cognoscibil”…
2. Primul roman care construise Panteonul (templul tuturor zeilor) a fost Agrippa, ginerele împăratului Augustus (în anul 27 ÎC) dar acesta a ars într-un incendiu, în anul 80 ÎC. Împăratul Hadrian a fost cel care i-a cinstit amintirea lui Agrippa. (În acest text am făcut abstracție de „biografiile subțiri” dintr-un reflex teleologic pe care îl dau la finalul comentariului).
3. Prin Edictul de la Milano (313), Constantin cel Mare a consolidat creștinismul ca religie de stat și a convocat primul sinod ecumenic la Niceea (325).
• Ceea ce am urmărit în acest text are o esență: cum s-a făcut „deplasarea spre Logos”…
Mulțumesc, Bogdan, pt comentariul sagace.

modele sunt efemere, iar modelele, evanescente; deci ambele sunt sub incidenta unui implacabil sfarsit. \"Bauhaus\"-ul a fost efemer (evanescent), deci nu se mai intoarce de la... groapa. multumesc pt commentariul elaborat, cu o mica precizare: trebuia sa ma atentionati ca am scris \"Übermansch\" in loc de Übermensch\"...
cu stima,
ceni

multumesc, Ion, pt trecere si comentariu. e o dihotomie amar-dulce in aceste inserari. e ca la impartirea lumii in ingeri si demoni. acest dualism este suportul care tine realitatea si utopia in palma jongland cu ele pana ne ia moartea cea razleata, ducandu-ne in landul Utopia, la ingerasi...

va multumesc tuturor pt trecere si semn in aceasta pagina de spirit. sunt multe de scris despre Eliade, avand in vedere prolifica lui opera. de aceea am vrut sa inserez doar concentrat, in nuce, ceea ce poate reprezenta homo religiosus in contextele divers-complex umane, prin optica eliadesca.
cu stima,
ceni

Tinere \"second Labis\", acest articolas e tocmai pentru tineri ca tine, care sunt dornici de informatie si formatie. El e ca o psihodrama a la Moreno in care vinovatii sunt pusi sa-si joace drama pe o scena pentru a se purifica de greselile lor adamice. Rembrandt s-a mantuit atunci cand nu a mai avut nimic decat spiritul simplitatii, in urma tuturor slujniciilor \"artistice\" care i-au adus foloase din pomul oprit...

Laurentiu, multam de trecere si semn...astral. consider putinul cel mai mult redat aici despre sempiternul Rembrandt, in+formativ...
Din aur e, Mircea, costumul lui Rembrandt din autoportretul etalat in articol. ochii personajelor penelate sunt sfredelitoare ca un virf de widia sau diamant... Dar si sugestia ta ramane pertinenta totusi.
cu stima,
ceni

Doru, e un fel de sinestezie ceea ce ai intreprins prin citirea acetor randuri si urmarirea imaginilor pe album... Daca am reusit desenul de slova macar asimptotic la pictura lui Van Dyck, sunt multumit. Restul e tacere... plastica.