neutronianul
esența lui iese din izolarea unde era ținut ca minereurile în adâncuri și cu sensul la locul de origine dar energia i-a pus creierul la treabă alimentat cu entuziasm a emis o
geriatrie
au privit agapa secretă din biserica milaneză cu persoana imberbă din dreapta bărbatului imberb cu ochii închiși lămurit parcă de sindromul primar al sciziparității la rosslyn chapel
facere fără a fi
a trecut apa peste tulpina doborâtă cu dinții în urmă nu s-a uitat să vadă ce se întâmplă precum nebunul căruia nu-i pasă ce face cu mâinile un trecător i-a zis altuia că e bun ce a făcut
vindecare de noapte
nu-i plăceau zilele din vina cataractei iar nopțile le aștepta cu teama că se visa bătrân într-o noapte a visat că era copil și își distrugea toate jucăriile dimineață jucăriile păstrate
Forma liberalis
antistene putea să-l numească plato nu vasile cum îi zic vecinii cimitirului de automobile unde fantomele stau pe capote și așteaptă noi mărci să apară vasile când avea vizitatori dădea din
expoziție
teribile pasiuni umane din verde și roșu Vincent van Gogh a scos când luna cu fața albă se-ncrede nopții alinate de gândul fălos peisaje de alean cu fior ce rămâne ca după sărut de iubită
sublimare
ce vrea simțirea s-a sfârșit de-acum gândirea dezlegată desfide pasiuni ce au zdrobit cu rătăciri o bună judecată peste creștet zboară gândul dacă-l tragi pe trup armură încet-încet ajungi la
confort forte
\'\'ești în țara berei blonde și-a cârnaților cu piele\'\' dar o grijă ai sub sonde care sorb țițeiuri grele energia lor străbate numai dacă știi distanțe de foraj când dai din coate și
Femeia lumină
Seducătoare ca frumoasă… În noapte grațios pătrunzi Cu toată forma ta în casă Și conținut ce nu ascunzi Lumină dai fără lumina Pe al tău corp luată-n zi Iar admirația mea e vina Dorințelor
eliberarea de anteu
nu sta sub suveranii de provincie căci lumea de aici are forța ei ușorul rost cu scopuri de o uncie să-l laude naivi jertfiți ca miei din amestec de sorți în osanale viața își alege cale
Prelungire
Ca Mimnerm cânți iubirea și nostalgia, Dar tresalți frenetic în recuzita rotită De femei ușoare grele prin orgia Patimei de vinuri cu plăceri ispită… În dezgustul de nopți te înclini La
Genius loci
Nu-mi pasă de stilul serafic. Ce-i simplu, sublim e pe gene, Și-n brațe un meșter edafic Sub semne eternul să cheme. Totul este permis pe glie Când grâul copie-n vară Sudoarea de braț,
Tabula rasa
Te iubesc când mă comport stângaci Nerecunoștința stându-mi în față — Tabula rasa c-o inimă de cârpaci Și conștiință care-ngheață Astfel ești tu — însemnată-n uitare Crezând că ai
Zbor forțat
Mai geloasă e poezia ca tine. Simt cum mult rău îmi aduce. Totuși văd în metaforă un bine: Energia de-a fi altu-mi produce. Orice elan supus zboară în jos, Deși-i dorești s-atingă
Archytas
armonia sufletului sau muzica sferelor coborâtă pe pământ cu gândul la Archytas acusticul armonizator al erelor lucrurilor acordate prin manum veritas mă-ndupleci spre a ta iubire pe care
glăsuire
admiri ochi plânși ce vor să vadă la fel ca-n veselie când trecut amar nu umple clipa minții într-o sfadă cu alta balansând cântar venit-a timp cu Dumnezeu în față adică libertatea de-a gândi
Realul în discurs...
Realul în discurs cu sine ca ființă Încântă devenirea diverselor osmoze Din care se distinge marea conștiință A omului ce viața își vrea-n apoteoze E deslușit zeiescul… Născut de o
Prin lutul ateu
Iubirea păstrezi când poți suprima Ura pe care îndrăzneții-o socot Virtute în ochiul deschis lângă za Întinsă prin vremuri aprinse și scot Lumina la gram ca vederea-n cântar Să seducă
Vadul iluziei
Iluziile doar mă mai țin încă viu Că ochii nu mi-s arși de-ntunecime Când viața râde de ce-am vrut să fiu Sau ce voi fi amestecat prin rime Tot ce a fost sau ce va fi în azi Se-ntinde
Spirit de materie
Iau unii Arta și Religia în joacă Suficienți găsind ecarisorii care Nu înhumează și nici incinerare Nu acceptă ca pagube să facă Pare normal ca forma minții scurte În scurtă acțiune să
Mers cu demers
Timpul pășeșete același pe trotuare Răscolind prin urme ce s-au șters: Și-a tale sunt pe-acolo-n terminare Cu indiferență privind la orice mers Ca indiferența unui Tu sau Eu Sunt noi
Florile Mariei
Iubire amară avută de la Fleur de Marie Cu destinul rotit în mizerii umane – Mister dintr-un burg presărat cu orgii Deplânse în van de vederi puritane… Sub clopot
picnic de cotidian
mă întind ca un ziar în luncă soarele-mi alintă literele negre răscolind nostalgii de istorii ce încă se zbat în minți și suflete alegre ca un câine bolnav mănânc iarbă belicoșii țânțari îi
Umbră de hidalgo
„El cabalero de la triste figura“ a-ncercat ințeleptul să deslușească că-n mers e izbânda sportivă ce gura nu poate-n adânc s-o gasească material ideal (sau invers) se alege cu mâna și mintea
