Poezie
picnic de cotidian
1 min lectură·
Mediu
mă întind ca un ziar în luncă
soarele-mi alintă literele negre
răscolind nostalgii de istorii ce încă
se zbat în minți și suflete alegre
ca un câine bolnav mănânc iarbă
belicoșii țânțari îi notez în carnet
la primărie să-i depun ca jalbă
că sunt mai importanți ca un poet
paloarea de frunze pe frunte adun
rodul de câmp e descins din cupoane
în luncă e noapte iar ziarul e nebun
și fără loc de veci în lexicoane
002063
0