Poezie
...
1 min lectură·
Mediu
adormeam
absorbit de somnul obosit al cărnii
în care-mi creșteau unghiile netăiate
ale zilei
împăienjeniți
de viermii de mătase ai lucrurilor
ochii își scuturau întunericul
dospit în miezul pufos al zilei
înecat în gâtlejul
gâlgâind de cadavre sonore,
sfârtecate de bisturiul tăcerii
vocea profetică a cerșetorului
stoarsă de vlagă răgușită
abia mai răzbate
pierzându-se pe nesimțite
în zumzetul isteric al nopții
crescînde
002.007
0