Constantin Colonescu

Mulțumesc tuturor pentru critică și sugestii. Îmi cer scuze că răspund cu întârziere– e din cauza diferenței de fus orar.

În mare sunt de accord cu toate observațiile făcute. Dacă vreodată voi încerca să public pe hârtie această epigramă, sigur voi face modificări în sensurile sugerate. Ca întotdeauna, forma finală a unei epigrame e un compromis între claritate, subtilitate, prozodie, etc. În cazul de față, am optat pentru claritate din teama că nu voi fi înțeles, așa cum mi se întâmplă de multe ori.

Ca și Dan Norea, și eu sunt uluit să aflu că armata angajează firme să le facă mâncare și să-i păzească. Poate că ar trebui să angajeze firme să și lupte în caz de… Și încă ceva: “în caz de…” vor lua firmele cu ei pe front ca să le facă mâncare, sau comandă pizza prin telefon???

Ca să scap te tine nu aș vrea,
Dar de mine asta nu depinde,
(După cum din versuri se desprinde),
Ci depinde tot de... știe ea.

Vali, nu mă supără nici intervenția ta, nici ale celorlalți; din contră, vă mulțumesc tuturor.

Vali, scuza-ma, azi pricep mai greu, care-i buba de data asta?

Dacă mă mai supărați,
Vă pârăsc, să știți, așa
De veți fi femei, bărbați,
La a mea!

\"Versul unu are 12 silabe, versul 3 10. Ritmul la versul doi nu e în regulă. Varianta mea vrea să corecteze aceste hibe. Cu tot respectul și admirația. Uneori ne grabim, asta e.\"
(GPI)

CU prima observatie sunt de acord si am remediat-o (sper, corect:), dar cu a doua nu sunt de acord pentru ca accentul in \"orice\" cade, corect, pe a doua silaba.

Da acum vad care e hiba. Multumesc.

GPI, fii te rog mai explicit.

Mă tem că nu sunt în măsură să-ți răspund la întrebarea ta, e mult prea grea pentru mine. Cred că epigrama trebuie să cultive spontaneitatea și să nu excludă exprimări corecte pe motiv că ar fi ciudățenii. Dar uite, îți pregătisem răspunsul ăsta:

Vali, cred că înțeleg ce vrei să spui. Cred că te deranjază că nu există acel “pentru” acolo. Eu cred că “pentru a” este în anumite situații (inclusiv cea de față) echivalent cu “ca să”, deci și cu “să”. Deci, cred eu că pot săspun “a” în loc de “pentru a”.

Sorry, nu văd care e problema. Infinitivul se folosește uneori în situații în care normal verbul ar trebui să fie la conjunctiv. Exemplu:
“Nu știu să cânt” = “Nu știu a cânta” (Cu forma scurtă “Nu știu cânta”)
Tot așa, “Sarcinile să ocolească” = “Sarcinile a ocoli”

Alt exemplu: “A privi gândești că pot/ Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?” (Rog a nu mi se spune că Baiazid era turc și nu știa bine românește:))

Are, uf!
Ãst ratat
Mult năduf
De vărsat.

Vali, da\' de dimineata te mai sculasi:)

De ce zici ca ar trebui schimbat ultimul vers, ca eu nu vad nimic in neregula acolo?

“Limbuța mea de lemn mi-e harul
Și-avizul mi l-a dat tâmplarul;
Dar ei, fiind deștepți cât patru,
Vor fi văzuți... de psihiatru.”
(Ruse Ion)

Pentru că poanta e în versul doi, părerea mea este să inversezi versurile 3-4 cu 1-2 și să scoți “de lemn” că deconspiră poanta și este ilogic– limba de lemn nu e un har, ci un defect. Inca ceva: \"Limbuta\" nu prea merge daca e vorba de limba ca \"limbaj\" si diminutivul nu e nici justificat de context.

....... deștepți cât patru,
Vor fi văzuți de psihiatru;
Limb... mea...... mi-e harul
....... avizul mi l-a dat tâmplarul.

Pe drumul de costișă
E-o cale cam piezișă
Ce duce prin noroi
La ghena de gunoi.

Cu o găleată goală,
Murdară și nasoală,
Venea pe-această cale
Un tânăr, ce cu jale

Zicea în gândul lui:
„M-au pus, ai draculúi,
La zdup numaidecât,
Băga-le-aș șișu-n gât.”

Dar le arăt eu lor
Ce-i dinte pentru dinte
Când prostu’ de popor
M-o pune președinte.

Pe la Petroșani,
Domnișoare bine,
Ca să facă bani,
Se întorc la mine.

\"Au și mine fericite
În această era,
Cei palmele muncite,
Ce au... \"cariera\".
(Ruse Ion)

Nu-i o premieră
Când un om din șatră
Ce lucrează-n piatră
Face carieră.

\"Ar fi tot timpul el integru,
Da’-s mari ispitele, la post...
Acasă însă, este negru
De supărare că n-a fost!\"
(Garda Petru Ioan)

Variantă:

Ar fi tot timpul el integru,
Da’-s mari ispitele, la post...
Acasă însă, este negru
De supărare, CAND A fost!

Alo, Geoană senatorul?
Eu sunt, Dăbuleanul;
Vrem să dați la tot poporul
“Cornul și bostanul.”

Și-uite-așa, ușor-ușor,
Un vizon, un porc, o oaie
Și apoi un soțior
Rând pe rând ea le jupoaie.

Sezonul ăsta-i un infern:
Primim acu-n vacanță zeci
De ordonanțe de guvern,
Da-s una caldă– multe reci.

Postez asta aici ca sa nu se creeze confuzii.

Harvard University is accredited by the New England Association of Schools and Colleges (NEASC).

This year Harvard University is preparing for its fall 2009 reaccreditation by the New England Association of Schools and Colleges (NEASC). Harvard, like all accredited universities and colleges, is reviewed for reaccreditation generally every 10 years. The process includes the preparation of a self-study in which the University evaluates itself on a range of academic, financial, physical and other criteria; a visit by a committee of external faculty and senior administrators during which they discuss issues raised in the self-study and draft a report and recommendation to NEASC; and finally, a response from NEASC in spring 2010. Margo Seltzer, Herchel Smith Professor of Computer Science, serves as the Faculty Chair of the self-study process and is working with colleagues and student groups across the University. The Harvard community will be invited to offer feedback on the self-study report later this academic year.
(http://www.provost.harvard.edu/institutional_research/accreditation.php)