mulți oameni trec pe lângă mine
și îmi vor doar bine
pe tine
te cred
când zici că
te-ai plictisit
tâmpit
sunt când
am impresia
că sunt fericit
iubit
mi-am dorit
să fiu mereu,
vorba lu’
îmi împărtășiți credința
și țara
și suferința
în privința asta
suntem gata
mâine ieșiți în stradă
să vă vadă
un întreg popor
la televizor.
sau lăsați-i iar pe studenții
ăia demenți
care
sunt neom
stau de cinci minute
lângă un non-
stop
și mă uit la un neon
spart
care stă aprins
deși magazinul e inchis
deschis
sunt în gândire
și stau cu cineva
să mă aștept pe mine
“uite-l
nu-mi pemit
să nu fiu trist
e ca un chist
ce apasă
o grimasă
se arată
și mă chinui toată
ziua să o șterg
ca un dement
merg
peste tot
pe față
râd cu gura
tac cu ochii
și privesc
e trist
să-mi doresc doar
să fiu anarhist.
le urăsc privirea
și rezist
doar prin dispreț
repet,
insist
revolta mea e ce am mai d preț!
cum vom ajunge să salvăm rOMÂNIA
când tot ce
fac bine,
mă plictisesc!
nu vorbesc
nu citesc
nu ascult
nu gândesc
doar țin ochii închiși
și privesc.
toată viața
ne chinuim
să fugim
să fim
ca alții
ne dorim trebuie să trăim intens
eu
vara renaștem(ne naștem) imaturi
gândurile n-au contur
jur
că vreau s trăiesc doar vara
să vă muște țânțarii seara
pe mine nu.
să am timp să fiu revoltat
în fiecare zi
din cauza proștilor
