Poezii

mulți oameni trec pe lângă mine și îmi vor doar bine pe tine te cred când zici că te-ai plictisit tâmpit sunt când am impresia că sunt fericit iubit mi-am dorit să fiu mereu, vorba lu’

îmi împărtășiți credința și țara și suferința în privința asta suntem gata mâine ieșiți în stradă să vă vadă un întreg popor la televizor. sau lăsați-i iar pe studenții ăia demenți care

sunt neom stau de cinci minute lângă un non- stop și mă uit la un neon spart care stă aprins deși magazinul e inchis deschis sunt în gândire și stau cu cineva să mă aștept pe mine “uite-l

nu-mi pemit să nu fiu trist e ca un chist ce apasă o grimasă se arată și mă chinui toată ziua să o șterg ca un dement merg peste tot pe față râd cu gura tac cu ochii și privesc

e trist să-mi doresc doar să fiu anarhist. le urăsc privirea și rezist doar prin dispreț repet, insist revolta mea e ce am mai d preț! cum vom ajunge să salvăm rOMÂNIA când tot ce

fac bine, mă plictisesc! nu vorbesc nu citesc nu ascult nu gândesc doar țin ochii închiși și privesc. toată viața ne chinuim să fugim să fim ca alții ne dorim trebuie să trăim intens eu

vara renaștem(ne naștem) imaturi gândurile n-au contur jur că vreau s trăiesc doar vara să vă muște țânțarii seara pe mine nu. să am timp să fiu revoltat în fiecare zi din cauza proștilor