colea rautu

nu știu, poetica asta a început să se cam tocească. era și timpul. cotidianul nu mai are prea multe de spus, ce oferi... nu am mai citit de mult timp o poezie să mă urce pe pereți. sper să nu fiu doar eu motivul... mâncam cârnați și tata făcea ștampile e departe de ceea ce eu înțeleg sau simt în ceea ce privește poezia...
a. are vreo importanță că tigaia era țigănească?

Liviu Nanu este tradițional ludic. mai pudrează cu ceva sarcasm, ironie și gata omleta(poetică)... fain. numai că ceapa, în afară că provoacă lacrimi când o toci, tai, mai și mută nasuri din loc.

adevărul este că acest text obosește cititorul dar există și poezie în el. și nu puțină. în ansamblul lui reușește să spună ceva și e foarte important. mă irită faptul că nu e tăiat și acesta este tot un motiv de oboseală... e scris pentru tineri energici, care au chef de munci suplimentare. iar chestia de la sfârșit cu coapsele e foarte feminină, tipic feminină. el nu mai poate de ciudă, își va face sepucu... :D

Vasile Mihalache este unul dintre poeții mei preferați de pe poezie.ro. În fiece poezie scrisă reușește niște versuri care îmi ating coarda sensibilă. În acest text
\"sunt viu/
cât mai aud în inimă pași\", sunt rândurile care exemplifică ce-am afirmat mai sus. Mă face să îmi imaginez că în inima dumnealui ar exista un trotuar pe care se plimbă nestingherite, la braț, viața, iubirea, neliniștea\"...
atunci... așa să fie!

dacă există o secțiune de \"personale\" pe acest site, atunci pentru exact texte de genul acesta există. nu găsesc absolut niciun fir de poezie aici. am înțeles că ai probleme cu el și cam atât...

am intrat foarte \"pornit\" să afirm \"de unde până unde?...\" însă ideea este interesantă, mi-a plăcut fiindcă are un aer nonconformist cu limite. mie îmi pare a fi poezie în proză. nu știu dacă există secțiune.
textul începe în ludic și se termină la fel. \"marfa\" nu se vinde, se distruge... trist în ambele situații...

probabil că noi doi nu avem niciun punct comun în ceea ce privește poetica dragostei. textul nu e rău însă este foarte amestecat și pe alocuri \"isteric\". plus că e tăiat cu ochii închiși. cred. am spus ce e rău, în accepțiunea mea, sau mai bine zis ce nu-mi convine. ce e bun rămâne bun. adică maniera.

\"soi de mântuire\", \"donator universal\", \"iadul tău\", nu mă duc deloc la sacru. până la urmă e chestie de interpretare, clar! e adevărat că ultima strofă mai \"drege\" sacrul, în accepțiunea mea, de aceea am și spus că o remarc. la fel și ție!

limbajul poetic conferă o demitizare a providenței. unui creștin nu-i vine bine această haină, însă textul \"sună bine\". remarc ultima strofă.