Poezie
instantaneu
1 min lectură·
Mediu
căram un geamantan de gânduri
în spatele ochelarilor de lemn
primăvara se purta la fel
se desprindea vertical din păntecul timpului
își făcea haine verzi mirosind a prezent și a tu
și totul era relativ
ceilalți căutau drumul spre o altă ignorare
pe marginea unui gest
sentimentele gemeau concentric
cu zâmbetul lipit de buze
făceam dragoste până la saturație
ne citeam cu brațele nod
de la stănga la dreapta profund
și amândoi invocam nebunia
undeva
un timp juca alba-neagra
trisând
cu tămplele ninse-ascundeam un crepuscul
în suflet
001332
0