Poezie
Așteptare
1 min lectură·
Mediu
Nu mai plâng macii
Apusuri de soare
Pe trupul palid al câmpiilor.
Acum iarba se inconvoaie
Sub copitele timpului
Lacrimând dimineți
Trăite ascetic ,
Clipele se pierd
În vârful inelelor ,
Îmbătrânind anii
Cu câte o secundă,
Și eu tac.
Tac ,
Și privesc,
Galopul orelor rămase,
Până cănd pașii tăi
Vor călca strâmb
Peste sufletul meu,
Acoperindu-mă
Cu veșnicii
De lacrimi.
001.299
0