Poezie

poveste cu mult și

1 min lectură·22 august 2003

Mediu

Uite ,

Am să-ți povestesc despre viața.

Cică,a fost odată ca niciodată

Un om ,un om care se plimba

(Adam parcă,nici nu mai știu cum îl cheamă.

E mult de când nu l-am mai văzut

Ascunzându-și goliciunea sub o frunză,

Efemera frunză)

Și cum se mai plimba el printre gânduri

La adăpostul copacilor împodobiți de vise

Din grădina raiului,

Acolo unde păsările iți cântă triluri de fericire

Și fiarele- și pleaca colții tăiosi

Pe genunchii munciți de mătănii,

Și cum mai privea el

Frumusețile munților

Cu ochii albăstriți de adâncurile lacurilor

În care peștii de aur iți mai implineau

Câte o dorința, iluzorie dorintă,

Și cum îi povestea el Evei, curioasa Eva,

Că mărul e roșu dar că asta nu înseamnă că e si bun

Și cum ea îi spunea

Hai mușcă , nu -ți fie teamă

Vom afla noi toate cele adevărate ,

Despre cum s-a născut iubirea,eternal iubire,

Și cum pomul cunoașterii ne va chinui slăbiciunea,

Și ,

Și am să-ți povestesc despre moarte

Dar nu azi că am obosit,poate mâine.

Și,of

Uite cade frunza ,ultima frunză,

Și mi se închid ochii.

Mi se inchid,

De tot.

001.368

colar gabriela. “poveste cu mult și.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/colar-gabriela/poezie/49971/poveste-cu-mult-si

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.