Poezie

mersul prin timp

1 min lectură·4 august 2005

Mediu

când voi veni,

pe șaua nopții călărind un gând

desprins dintr-o imensă insomnie,

cu ceasurile fluturând în preajma mea

și întregindu-și rondul

fix la ora 12,

când dorm cuvintele-nvelite în mister

și luna fragedă atârnă printre pomi,

cu ochii aplecați de somn către apus

între un ieri și-un azi

neobosit ca un nebun

cu bratele-adunate întru așteptare-

tu să m-aștepți.

sosesc cirezi de liniști și de lacrimi.

mai târziu un vis.

și eu mai albă decât ultima zăpadă

înstrăinându-mă.

001.606

colar gabriela. “mersul prin timp.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/colar-gabriela/poezie/135063/mersul-prin-timp

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.