Cojocaru Valentin

Da si mie mi se pare ca lumea si-a pierdut o parte din farmec, din mister. Acum cand spui cuiva \"te iubesc\" poate parea banal, prin faptul ca a fost spus de atatea ori inaintea ta, incat deseori nici nu-l mai spunem. Multe sentimente se subinteleg, si poate ca asta simt eu ca lipseste din aceasta lume: intelegerea la adevarata ei valoare...
Ma bucur ca mi-ai oferit posibilitatea ca prin textul tau sa-mi exprim opinia.

Cu respect,
Valentin

Ideea este buna o voi pune in practica, cat mai curand! Va multumesc pentru sugestie.

Cu respect,
Valentin

Primul vers mie imi place...Cat despre celalalt vers, daca ai vreo idee constructiva sunt deschis sa o ascult si chiar poate sa o pun in practica! Nu-i nevoie sa-ti oferi scuzele, e tarziu..

Cu respect,
Valentin

Am mai trecut pe acest site, si ceea ce imi placea era ca intotdeauna gaseam cate o poezie noua. Vad ca te-ai retras, pacat..

Ma bucur sa vad ca dupa atata timp de cand nu ti-am mai lasat un comentariu, ti-ai pastrat acelasi stil in care ideile curg melodios si ca ai rezistat in primele luni, poate cele mai grele, ale prezentei tale pe acest site. Te felicit!

Cu respect,
Valentin

Timpurile sunt la locul lor, poate as mai putea lucra la aranjarea in pagina. Prefer totusi sa las o parte criptica la acest text..

Cu respect,
Valentin

Am incercat sa ma prind de o idee, de ceva din acest si nu pot spune decat ca m-am resemnat gandindu-ma ca este \"mult prea neomodernist\". Poate ca ma insel,si este foarte probabil, ai incercat cumva sa exprimi o anumita frustrare, deziluzie legata de acest sentiment numit iubire?

Cu respect,
Valentin

P.S.: mi-a placut biografia

Nu mi-am dat seama ca nu i-am dat un titlu, am revenit asupra acestei scapari.

Textul ma cam depaseste
Asa ca voi trece peste,
Ai ramas tot la catrene
Un stil ce-ti vine bine!

Voiam sa las o urma a trecerii mele printr-un comentariu la o poezie, insa vad ca nu am nimerit bine:). Din pacate, detaliile despre Agonia ma depasesc. Desi scriu pe acest site de vreun an si jumatate, nu pot spune ca m-am implicat emotional in ceea ce se intampla aici. Adevarul e ca si mie mi se intampla adesea sa nu-mi placa multe din poeziile cu stelute, insa m-am gandit ca-i din cauza faptului ca nu prea mi se potriveste stilul...
Ma retrag asa,tiptil
Desi voi reveni curand
Sa vad urme de un gand
Pe al tau enigmatic stil.

Cu respect,
Valentin

P.S.:am vazut ca-ti preferi catrenele asa ca m-am gandit sa las si eu unu:)

Salut, Mihai! De invatat...cu totii mai avem de invatat, asa ca nu ma supar:). Nu spun mai nimic...posibil. Aveam in gand o singura traire, incat e bine ca nu spun prea mult. Nu simt nevoia sa scriu poezii de dimensiunea romanelor pentru a exprima emotii,sentimente. Absenta cuvintelor, uneori, ofera
cititorului posibilitatea sa vada o poezie intr-un mod mult mai subiectiv. Exact ca in cazul tau...
Ai dreptate Maria, cu acel vers, voi aduce o mica schimbare. Cat despre ultimul vers, da l-am voit sa fie ambiguu. Ma gandeam sa mai adaug cate un adjectiv, insa intelesul ar ramane, in general, la fel.

Cu respect,
Valentin

Daca ar fi sa compar stilul acestei poezii, l-as plasa undeva intre stilul lui Barbilian si Arghezi; desigur, nu la acelasi nivel. Versurile curg in mod natural, melodios, detaliu pe care il apreciez.

Cu respect,
Valentin

Ma gandeam sa-ti fac si eu o sugestie, care mi-a fost facuta si mie cu ceva timp in urma. Ai incercat sa scrii fara rima, sa las ideile sa curga si apoi sa te gandesti la rima? Sau daca, totusi, vrei sa o folosesti sa recurgi la acea rima de \"maturitate\", in care rimeaza parti de vorbire diferite(dus, sus si nu cuvantul, vantul).
Ca ideea, presupun, ca te-ai referit la schimbarile ce intervin atunci cand reusim sa ne ridicam social deasupra majoritatii: un pic indiferenti la durerile altor persoane.
Cu respect,
Valentin

Versul alb este o caracteristică a neomodernismului, încât se poate spune că reprezintă o anumită evoluție. Accentul se pune mai mult pe idee și uneori pe ritm. Însă nu tot ceea ce este nou trebuie să fie și frumos, aici îți dau dreptate( de fapt imensa majoritate a poeziilor mele au rimă). Până și Nichita Stănescu( promotor al curentului literar anterior specificat) are o poezie intitulată \'În dulcele stil clasic\'. Așa că îți spun ce mi-au spus alții mie: ideea primează, apoi regulile. Dacă vei reuși să le combini cu atât mai frumos, dar să nu-ți faci griji: Eminescu tot Eminescu va rămâne...:)

P.S.: eu am tastatură românească:)

Cu respect,
Valentin

Eram curios sa vad cui i-a placut atat de mult poezie mea intre \"Intre ingeri si demoni\". Acum pot spune ca, partial, prin această poezie a ta am inteles si de ce: un stil ce ne apropie. Nu pot spune ca ti-am gasit toate subtilitatile limbajului, insa anumite lucruri nu au fost facute pentru a fi intelese ci doar interpretate...

Cu respect,

Valentin

Imi place combinatia ta intre a fi si a nu fi!

\'Inspirația nu mi-e divină
Dumnezeirea n-are nici o vină.\'

Foarte frumos...si comic in acelasi timp:).

Cred ca ne referim la lucruri diferite, dumneavoastra va referiti la descoperirile din 1947 din Khirbat Qumran in Ioradania, descoperiri ce-au continuat pana in 1956. Eu ma refeream la cele din 1945, gasite in timp ce un taran arab isi fertiliza pamantul, intr-un bolovan. Cele spuse de dumneavoastra sunt legate de evrei, insa celelalte sunt crestine. In sec I crestinismul unit nu exista, ci erau mai multe forte ce incercau sa se impuna. Eu ma refeream la o ramura care a fost considerata ca fiind eretica 300-400 de ani mai tarziu, iar toate scrierile lor au fost arse (sau asa s-a presupus). Biserica astazi le respinge veridicitatea deoarece considera ca sunt indoielnice, in ceea ce priveste sursa de inspiratie. Ciudat, fiindca la jumatatea sec II unu din cei ce facea parte din acesti crestini (ulterior \"eretici\") a fost propus si a devenit un candidat puternic la preluarea conducerii Bisericii din Roma!
Cu referire la ceea ce dumneavoastra considerati ca este fals, este fals dupa standardele de astazi. In primul rand, cand am spus Dumnezeu nu m-am referit doar la Duhul Sfant, ci la toate cele 3 entitati. Ideea este si ea un pic mai complicata, omul poate accede catre absolut prin sine insusi fiindca il are deja in el pe Dumnezeu.
Nu am nevoie sa infirmati sau sa confirmati deoarece stiu deja si argumente pro si contra (scuzati-ma insa sunt in engleza) :“And when he was demanded of the Pharisees, ‘When the kingdom of God should come?’ He answered them and said, ‘The kingdom of God cometh not with observation: Neither shall they say, Look here! or, look there! for, behold, the kingdom of God is within you.” (Bible, Luke 17: 20-21). Argument pro, acum unul contra: \"Jesus saith unto him, I am the way, the truth, and the life: no man cometh unto the Father, but by me.\" (John 14: 6)
Eu imi exprimam o opinie, ca vom \"vedea\" multe lucruri interesante in urmatoarele secole.

Cu stima,
Valentin

Să atingi o anumită perfecțiune formală..Mă bucur că ți-a plăcut, cred mi-ar fi plăcut și mai mult dacă mi-ai fi spus unde mai trebuie lucrată(pe ici, pe colo... prin punctele esențiale:))

Cu respect,
Valentin

Inceputurile sunt mai grele, de fapt și continuările:). Îți vorbesc din experiență deoarece și eu am avut multe \'ateliere\'. Sincer...nu cred că pe acest site este încurajat orice fel de text, ci mai mult se caută o evoluție.

Cu respect,
Valentin