Poezie
Umbre nocturne
1 min lectură·
Mediu
Pe cer, o stea a răsărit
În noapte, când izvorul murmură.
Și-o aud... luna a vorbit,
Cu glasul ei suav, ce tulbură...
O lacrimă de jar a căzut
Pe bolta înstelată.
Iar eu pe tine te-am văzut –
O umbră caldă și-nfricată.
Te plimbi în noaptea bântuită
De fantome și fantasme albe...
Și parcă-ți văd ființa absorbită
De cuprinsu-nmiresmat al dulcelor nalbe.
Acolo, lângă lacul adormit te-aștept,
Să vii, să te-apropii, să-ți văd chipul
Și cu buzele-mi reci să-ți sărut obrazul drept,
Să te țin în brațe o eternitate, ignorând timpul.
013.602
0
lacrima (de jar) a căzut/eu pe tine te-am văzut
apoi te-aștept lîngă lacul adormit
obrazul tău e drept (?)
ș.a.m.d.
Parcă a mai scris cineva o poezie cu un lac lîngă care-și așteaptă iubita să cutremure amîndoi o barcă. Orice poem pe aceeași temă, e comparat cu originalul. Adică ori e mai bun, ori nu e. Acesta nu e.
succes și inspirație! (nu dezarma)