Poezie
CAUT O FÃRÂMÃ DE SPERANÞÃ
1 min lectură·
Mediu
Din pământ m-am ridicat
Și-n pământ m-am îngropat;
Cu trupu-mi de Dumnezeu adorat
Și cu sufletu-mi în țărână uitat.
Mai rămân urmașii ce vor purta
Lupta eternă cu speranța pentru viitor,
Pentru ziua de mâine ce va scurta
Din amintirile omului trecător.
Puține clipe de fericire am avut,
Multe lacrimi și suspine am îndurat,
În astă lume, unde inima m-a durut,
Dar speranța nu m-a lăsat.
Și-am vrut să cred că nu m-ai uitat
Tu, înger ceresc, lumină divină,
Ce m-ai îndrumat mereu, m-ai alinat,
Cu multă iubire, pe astă țărână străină...
002.466
0